Era pe vremea când se potcovea….. BLA, BLA, BLA, era pe vremea lu’ Stefan cel Mare, când ajung turcii si peste el…Si vine la Maria Sa, un angajat de-al sau:
“Stefane, Stefane, au intrat turcii în tara, e urgie !”
“Nu-i nimic, câti sunt ?”
“10000 Maria Ta !”
“Si noi ?”
“1000…”
“Bine, adu-mi armura si mantaua cea rosie…”
“Da’ de ce mantaua rosie ?”
“Pai daca ma ranesc, sa nu vada ostenii sânge la mine si sa lupte mai departe.”
Zis & facut. Câstiga ai nostrii si vin peste un an iar turcii…:
“Maria Ta, BLA, BLA, BLA,…”
“Nu-i nimic, câti sunt ?”
“15000…”
“Si noi ?”
“Pai am mai ramas vo’ 920…”
(…de unde concluzia ca ei se si înmulteau mai repede…)
“Bine, adu-mi armura, pelerina rosie si pantalonii mei MARO…”
Cuvinte cheie: bancuri, bancuri bune, bancuri noi, bancuri stefan cel mare, bancuri tari
