Bancuri Tari 2025

Inculpat, strigă judecătorul, ai săvârşit violul în felul în care l-a descris procurorul ?
– Nu chiar, dar şi metoda lui e foarte interesantă!

Un avocat care a scos fata curata un cunoscut escroc, ii trimite acestuia o nota de plata cam umflata. Escrocul ii scrie inapoi:
– Domnule avocat, onorariul dumneavoastra este cam ridicat. Se pare ca ati uitat ca eu sunt sarlatanul nu dumneavoastra.

Doi avocaţi care se plimbau prin pădure au atras atenţia unui urs fioros. Ursul i-a observat şi a început să se îndrepte către ei. Unul dintre avocaţi şi-a deschis de îndată servieta, a scos o pereche de adidaşi şi a început să se încalţe. Al doilea avocat l-a privit mirat şi i-a spus:
– Eşti nebun! N-ai cum să alergi mai repede decât ursul!
– Ah, da, ştiu asta! Urşii sunt mult mai rapizi decât oamenii, n-am nici o speranţă că voi putea vreodată să întrec un urs.
– Ei, şi dacă ştii asta, atunci de ce îţi mai schimbi pantofii?
– Păi după cum gândesc eu, spune primul avocat, nu trebuie să ,mă întrec cu ursul. Trebuie să te întrec doar pe tine…

– Care este diferenţa dintre un avocat şi un spermatozoid ?
– Spermatozoidul are o şansă la un milion, să devina fiinţa umană.

Un doctor se întâlneşte cu un vechi prieten, avocat, în vacanţă pe Riviera Franceză. Doctorul:
– Salut, ce vânt te aduce pe aici?
– Păi mai ştii dărăpănătura aia de cabană la Predeal pe care am cumpărat-o? A luat foc şi cu banii de la asigurări am venit să mă relaxez, că oricum am unde sta. Dar tu?
-Păi tot aşa! Mai ştii dărăpănătura aia de casă de vacanţă din Moldova pe care mi-am luat-o? Au luat-o apele şi din banii de asigurare am venit să mă relaxez.
La care avocatul, cu voce joasă:
– Zi-mi şi mie: cum ai făcut să provoci inundaţiile?

Personalul primăriei unei localităţi descoperă că un renumit avocat din localitate nu a făcut niciodată vreo donaţie către primărie. Persoana care răspundea de acest lucru se deplasează la domiciliul avocatului să-l convingă să facă o donaţie.
– Domnule avocat, cercetările noastre arată că aveţi un venit de peste 500.000 dolari pe an, dar nu aţi făcut vreodată vreo donaţie. Nu aţi vrea să ajutaţi într-un fel comunitatea?
Avocatul rumegă un timp ideea şi apoi răspunde:
– Cercetările dumneavoastră au arătat şi că mama mea este pe moarte, după o boală lungă, iar pensia pe care o are este de patru ori mai mică decît preţul medicamentelor pe care ar trebui să le ia pentru a-i mai uşura chinurile?
Jenat, reprezentantul îngaimă:
– Păi… nu…
– Sau, continuă avocatul, că fratele meu, veteran lăsat la vatră, este orb şi condamnat să-şi ducă viaţa într-un scaun cu rotile?
Reprezentantul încearcă să-şi ceară scuze, dar avocatul continuă:
– Sau că soţul surorii mele a murit într-un accident de circulaţie, spuse el ridicînd vocea, lăsînd-o cu trei copii şi fără nici un ban?
Umilit, înfrînt complet, omul murmură:
– Nu am ştiut, îmi pare nespus de rău…
– Atunci, îi taie vorba din nou avocatul, dacă lor nu le dau nici un ban, ce te face să crezi că v-aş da vouă?

La anunţarea unui concurs la cea mai mare firmă de avocaţi din oraş se prezintă Robert şi George. Amândoi absolviseră “magna cum laudae”, amândoi veneau din familii bune, amândoi vorbeau frumos şi arătau bine. Ca să aleagă, şeful îi ia pe amândoi de-o parte şi îi întreabă: “De ce ai vrut să te faci avocat?”. După ce le ascultă răspunsurile îl alege pe George.
Robert, siderat, se confesează lui George:
– Nu înţeleg de ce m-au respins! Eu le-am spus că m-am făcut avocat pentru că am mare respect pentru lege, că mi-aş da viaţa pentru Constituţie şi că vreau să se facă dreptate pentru clienţii mei. Tu ce le-ai spus?
– Le-am spus că din cauza mâinilor mele!
– A mâinilor? Ce înseamnă asta?
– Păi, m-am uitat la mâinile mele şi am observat că nu erau bani în niciuna dintre ele!

Doi buni prieteni avocaţi, pasionaţi de schi si de munte, sunt surprinși de o mare furtună de zăpadă, urmată de o avalanşă.
Cu chiu cu vai se târăsc prin zăpadă şi când pierduseră orice speranţă ajung în faţa unui mic castel, cocoţat în vârful muntelui.
Fericiţi bat la poartă. Apare stăpâna castelului în persoana unei blonde superbe.
– Ce vreţi?
– Găzduire peste noapte… răspund ei.
– Ştiţi nu se poate…. soţul meu, a murit abia de două săptămâni şi nu se poate ca eu femeie singură să primesc în toiul nopţii doi bărbaţi singuri…
– Dar doamnă, ne condamnaţi la moarte, zic ei… Suntem la 50 km de cea mai apropiată aşezare, afară este şi furtună… Vă rugăm….
– Ok.. zice blonda … Dar, dormiţi în garaj…
– Vă mulţumim. Ne-aţi salvat viaţa. Mâine la prima oră plecăm fără să vă mai deranjăm.
Zis şi făcut… Cei doi se culcă în garaj. În timpul nopţii unul din ei se ridică şi zice că trebuie să meargă să se uşureze. A doua zi cei doi prieteni pleacă de dimineaţă fără să mai deranjeze pe stăpâna casei. La nouă luni după incident la biroul de avocatură al celor doi soseşte un curier care înmânează o scrisoare unuia dintre ei. Acesta citeşte scrisoarea şi intră în biroul celuilalt în mare viteză.
– Măi, acum nouă luni când am înnoptat la castelul blondei, tu ai ieşit noaptea să te duci la budă… Ma! nu cumva ai intrat în casă la gazdă?
– Ba da.
– Şi nu cumva aţi făcut…..
– Ba da… Na…. Ce vrei, ea tânără văduvă, ai văzut şi tu cum arăta, om sunt…
– Aaa… Şi nu cumva te-ai recomandat cu numele meu?
– Ba da. Na. Ce să fac? Știi că eu sunt însurat, tu eşti burlac… era mai simplu aşa. De ce? Ce s-a întâmplat?
– Nimic… nimic….
– Zi, omule, nu mă mai fierbe, am dat de necaz, nu?!
– Nu, boule… Să-mi fie de bine… Cucoana a murit luna trecută după un accident şi pentru o noapte pasională
m-a trecut în testament ca unic moștenitor al averii ei…