Bancuri Tari 2023

Doi țigani la porțile raiului.
Sf. Petre:
– Nu vă găsesc pe lista mea. O secundă să mă duc la Dumnezeu să îl întreb de voi.
– Doamne, spuse Petre după ce intră la Dumnezeu în birou, sunt doi țigani la porțile raiului și vor să intre!
– Trimite-i la dracu! Nu au ce căuta aici!
După câteva minute Petre intră din nou într-un suflet în biroul Domnului :
– Au dispărut Doamne!
– Cine țiganii?!
– Nu. Porţile raiului!

McRubby povesteste colegilor de birou ca nevestei sale i-a fost recomandat de catre doctor aerul de înaltimi.
-Aha, spun colegii, sotia dumneavoastra e la munte si dumneata esti singur acasa!
-Va înselati, spune acesta, am rezolvat problema asta altfel. Mabel doarme de joi pe acoperisul casei…

Într-o zi, Rabi se duce în vizita la Papa, la Vatican.
Când intra în birou, vede numai lucruri frumoase, vechi, aur, portelanuri, catifea, matasuri, ce mai, o frumusete.
În mijlocul biroului, la loc de mare cinste, o masuta pe care era asezat un telefon.
-Sfinte parinte, întreaba Rabi, ce e cu telefonul acela?
-Vezi tu, Rabi, prin telefonul asta am linie directa cu … (si aici arata cu degetul în sus).
Transfigurat, Rabi îi spune Papei:
-Te rog, lasa-ma si pe mine sa vorbesc!
Papa îl lasa. Dupa cîteva minute, Rabi, foarte fericit, se întoarce catre Papa si îi spune:
-Îti multumesc mult. Ma simt mult mai usurat acum ca am vorbit cu Domnul. Cât ma costa?
-Pentru tine, ca te cunosc, 10 dolari.
Rabi plateste si pleaca foarte încîntat.
Dupa vreo doi ani, vine si Papa în vizita la Ierusalim. Intra în biroul acestuia si observa o masuta cu un telefon pe ea.
-Vezi, spune Rabi, acum am si eu legatura directa cu Domnul.
-Pot sa dau si eu un telefon? întreaba Papa.
-Sigur ca da, te rog.
Da Papa telefon, vorbeste cîteva minute si dupa ce termina îl întreaba pe Rabi:
-Cît ma costa?
-Pentru tine, costa 20 de centi, raspunde Rabi.
-Cum, asa de ieftin? se mira Papa.
-Sigur ca da, stii, aici convorbirea e locala.

Doua prietene blonde stau de vorba la birou…
-Mai nu stiu ce sa mai fac, am o durere cumplita de gat.
-Ah, nici o problema, iti recomand un remediu sigur. Eu de cate ori ma doare gatul, fac sex oral cu sotul meu si a doua zi nu mai am nimic.
-Serios?
-Da.
…A doua zi, la birou… prietena cea bolnava apare foarte zambitaoare…
-Ei, cum te mai simti? intreaba prietena
-Extraordinar… ai avut dreptate, remediul recomandat de tine functioneaza perfect… doar ca sotului tau nu-i venea sa creada ca a fost ideea ta…

Salutări de la Abrud
De magradean

„- Draghe mama, se ştii că io estem bine, lucrez aicea la Abrud, la Ţara Moţilor, nu la Ţara Secuiasche. Sunt sanatos, numai un ochi vinet am la mine, albastru, che am chezut pe scara de la birou. Es am şi nişte dungi pe gât, m-a strâns de la cravata. Şi mai am o mina în gips, che mi-am prins-o la uşa de la casa unde stau, care nu are geamuri.

În rest e bine.

Motzii e buni cu mine, invatza la io romaneşte. Am invaţat imnul la ei „Treiasche duhul lui Iancu”. L-am invaţat pe tot. Greu. Foarte greu. Mi-au spus colegii de birou să ştiu la imn pe de rost şi noaptea ca pe Tatăl nostru. Nu ştiu cine e tatăl la ei, dar am inveţat la imn tot. O se îl chint şi la ţie chind ajung acase la Harghita…Dache mai ajung…

Am inveţat şi alt chintec, e obligatoriu dimineaţa aicea la ei, „Iancule mare”. Plecut la mine se chintem cu toţii la masa, chind bem palinka. Mult palinka bem noi. De prune. Şi io şi ei. Şi chintem şi inveţem romaneşte. Ei pe mine, mai ales.

Place la mine la Abrud.

Mai ales che de trei zile poci minca mai bine. Che nu mai am doi dinţi. I-am pierdut undeva. Chind am chezut pe scaun de la birou. Birou mic. Am martori, che mai ierau acolo Nelu, Avram, Todor, Mihai, Radu şi popa din Abrud. Care a citit din Biblia şi avea şi o luminare. Che era intuneric. Popa nu o dat. Nu, iel nu. Iel spunea la ei „nu la fatza che se vede, la oase”. Es am luat apoi scaunul in dintzi. Şi Toma era la birou şi avea un furciu la iel. Simpaticus ember. Ascuţit furciu. Il plimba pe la ochii la mine.

Bun popa asta cu io. Citit Biblia pentru mine. Chind am deschis ochii o zis che nu mai trebe la luminare. Dar nu o arunche, che cine ştie.

Draghe mama, in rest e bine.

M-am obişnuit aicea, cum zicea vecinul Onofrei, ca magarul. Nu ştiu al cui e magarul. „Apa, paie şi bataie”.

Mai am cinci luni şi jumetate şi vin acase, mama.

Repede trece.

Dupe ce am ieşit de la urgenţe a fost mai bine la mine. Nu dureau toate oasele. De la reumatism, zicea medicu. La munte e mai frig.

Treiasche Avram Iancu! (Aşe tre se strig de trei ori pe zi)

Avram Iancu prieten la mine e.

Pusilok, Csibi Barna”.

Baiatul capitanului de sector mergea pe strada. Vede un politist în mijlocul drumului care dirija circulatia.
Se îndreapta spre el si îl întreaba politicos:
-Nu va suparati cât e ceasul?
-Aaa 12 fara 15.
Pustiul striga în timp ce fugea:
-La 12 sa ma pupi(cenzurat)…
Nervos politistul fuge dupa copil care intra în sediu si dispare într-un birou. Deschide usa si îl întreaba pe cel de la birou:
-N-ati vazut un copil fugind pe aici?
-De ce?
-Mi-a spus sa-l pup undeva la 12 fix.
Cel de la birou se uita la ceas si îi zice:
-E fara 5, asa ca ai timp destul…

Managerii unei edituri incearca sa afle cum de nimeni nu a observat ca unul din angajati a stat la birou, mort, timp de 5 zile, inainte sa-l intrebe cineva daca se simte bine.
George Turkelbaum, 51 de ani, angajat de 30 de ani la societatea respectiva, a suferit un atac de cord in biroul pe care il impartea cu alti 23 de angajati (e vorba despre acele “cubicule” tipic americane,
spatii largi de lucru impartite in birouri cu ajutorul unor pereti din gipscarton sau sticla).
Desi a murit luni, nimeni nu a observat asta pana sambata dimineata, cand ingrijitorul l-a intrebat de ce lucreaza si in weekend.
Seful lui Turkelbaum,Elliot Wachiaski, a declarat pentru The New York Times:
“George era intotdeauna primul la birou primul dimineata si ultimul care pleca seara, asa ca nimanui nu i-a parut neobisnuit ca sta in aceeasi pozitie si ca nu vorbeste. Era mereu absorbit de munca sa si interiorizat.”
Un examen medico-legal a relevat ca murise deja de cinci zile la data gasirii lui. George citea manuscrisul unei lucrari medicale cand si-a gasit sfarsitul.

Poate n-ar fi rau sa le mai dati colegilor de birou cate un ghiont din cand in cand !

Morala povestirii: Nu va omorati muncind ! Oricum nu baga nimeni de seama!

Intr-o firma de contabilitate, 4 femei in birou: sefa (nu se specifica ce culoare de par) si 3 contabile, una bruneta, una roscata, si cealalta blonda. De la o vreme, sefa pleca totdeauna mai devreme de la serviciu, sub diverse pretexte. Intr-o zi, se gandesc fetele ca daca sefa pleaca, pleaca si ele. Zis si facut, si cum a iesit sefa pe usa , hop si ele, sa profite de 2 ore libere. Bruneta, merge direct la sala de fitness, profitand de faptul ca are timp mai mult sa fie in forma. Roscata merge la cumparaturi. Blonda, ca o sotie cuminte si iubitoare, merge acasa, sa profite de 2 ore in plus langa sotul ei iubit. Acasa, insa, dupa ce intra, aude zgomote din dormitor, si cand se uita pe furis pe usa , ii vede pe barbatu-sau si pe sefa ei. Tiptil, se strecoara afara din casa fara sa zica nimic si se duce in parc, asteptand sa treaca timpul… A doua zi, sefa iar dispare cu doua ore inainte de terminarea programului… Celelalte vor si ele sa plece, numai blonda statea la birou.

– Haide, tu nu pleci?

- Nu, nu plec, ca ieri era cat pe ce sa ma prinda sefa!