Bancuri Tari 2026

Un turist, abia ajuns la hotel, semnează în registrul de intrări pe care se plimba o ploşniţă:
-Domnule! Am mai văzut eu ploşniţe dar nu din asta care vine să vadă în ce cameră te cazezi!

Nu-mi place să o văd pe nevastă-mea supărată.
Aşa că nu mă mai uit la ea…

Doctore, mă chinuie îngrozitor coloana. (Constantin Brâncuşi)
Posteritatea va crede că am avut un singur ou… (Cristofor Columb)
Prefer rima îmbrăţişată. (Veronica Micle)
Femeile cu picioare lungi, sunt cele mai bune la pat. (Procust)
Duc o viaţă regulată; mă culc la şapte, mă scol la şapte. (Albă ca Zăpada)
Femeia model trebuie să fie tânară. ( Corneliu Baba)
A fost nuntă cu dar, dar nu cine ştie ce ! (Zamfira)
N-aveţi, cumva, un foc ? (Nero)
Şi totuşi, se învârteşte ! (Galileo Galilei, la un chef)
Suntem rude, dar foarte îndepărtate. (Fraţii Grimm)
Eu sunt o excepţie: mi-am făcut carul vara. (Nicolae Grigorescu)
De când cu politica, am tras poezia pe linie moartă. [A. (carul) Păunescu]
Justiţia noastră este bolnavă. (un doctor în drept)
Am fost corigent la zoologie şi literatură. (La Fontaine)
Am oscilat între Şcoala Ardeleană şi Şcoala Militară. (Petru Maior)
Aria cercului se bucură de o celebritate nemeritată… (Giuseppe Verdi)
Noi vrem pământ ! (un extraterestru)
Nu intraţi în marile complexe cu soţia… (Freud)
Am picat la ţanc ! (Aurel Vlaicu)
Tabloul lui Repin este lipsit de simboluri. (Mendeleev)
Într-un triunghi conjugal, ipotenuza este iubita la pătrat. (Pitagora)
Când pun mâna pe un roman bun, nu-l las până nu-l termin. (Cleopatra)
Cartea mea de căpătâi este “Dupa douazeci de ani”… (Silviu Brucan)
Mă duc să mă caut. (Fiul rătăcitor)
Aştept Ziua Recunoştinţei. (Peneş Curcanul)
Ce mică-i lumea ! (Gulliver în ţara piticilor)
Nu-mi fac planuri de viitor. (Nostradamus)
Toţi oamenii de valoare au zburat din România. (Henri Coandă)
De fapt, la ţară eu n-am vară, ci un văr. (George Topârceanu)
Vrem să ne păstrăm limba şi portul. (un constănţean – Radu Mazăre)
Ca orice om, am fost şi eu la strâmtoare. (Magellan)
Marile cuceriri le-am facut în moteluri. (Gingis-Han)
Eu stau, tu stai, el stă… (Imnul de stat)
Oştenii mei, astăzi avem exerciţii de tragere. (Vlad Tepeş)
Americanii s-au obişnuit cu insula în coastă. (Fidel Castro)
Am ajuns în America pentru că m-a trimis nevasta după cartofi. (Cristofor Columb)
Forma mea de protest este demonstraţia… (Pitagora)
Nu sunt de acord cu femeile care îşi spionează bărbaţii. (Mata-Hari)

Î:Ce face cadou, un scotian îndragostit prietenei sale:

R:Un ruj de buze, pentru ca si-l poate lua înapoi, cu timpul…

Când era însărcinată nevastă-mea, i-am zis:
– Iubito, dacă va arăta ca tine, o să fie magnific.
La care ea mi-a răspuns:
– Dacă va arăta ca tine o să fie un miracol.

Două prietene se confesează una alteia:
– Cum a fost seara ta de ieri?
– Un dezastru total! Soţul a venit acasă, a mâncat în câteva minute mâncarea pe care o gătisem toată după amiaza, am făcut dragoste alte câteva minute şi apoi a adormit în două minute. La tine cum a fost?
– A fost superb! Am ajuns acasă, soţul mă aştepta deja, m-a invitat la o cină romantică la restaurant. După cină ne-am plimbat la braţ o oră întreagă sub cerul înstelat. Acasă, a aprins zeci de lumânări în jurul nostru, preludiul a durat o oră după care am făcut dragoste înfocată o ora întreagă şi apoi, am stat amândoi de vorbă încă o altă oră. A fost o seară de neuitat!
În acelaşi timp, soţii discutau între ei :
– Cum a fost seara ta de ieri?
– Genială: mâncarea era gata când am ajuns acasă, am mâncat, am făcut dragoste şi ne-am culcat. Dar seara ta?
– A fost un dezastru! Am ajuns acasă devreme ca să instalez noul dulap. Maşina de găurit a provocat un scurt circuit, nu am reuşit sa repun curentul în funcţiune. Când a venit ea acasă, ca să putem mânca ceva a trebuit să o scot la un restaurant. Mâncarea a fost atât de scumpă că nu mi-au mai rămas bani de taxi ca să ne întoarcem aşa că am mers pe jos spre casă. Ajunşi acasă a trebuit să aprind lumânări ca să putem vedea ceva. Îmi venea să explodez de nervi aşa că mi-a trebuit o oră până m-am excitat şi încă o oră ca să termin. Pe urma mi-a trebuit încă o oră ca să adorm pentru că în tot timpul ăsta doamnei mele nu i-a tăcut gura nici măcar o singură secundă…

I-am arătat soţiei mele o poză cu o adolescentă care părea să aibă cel puţin 150 de kilograme.
– De ce îmi arăţi asta? mă întreabă ea.
– Cred că eşti pe cale să ajungi şi tu în curând aşa, îi zic.
– Chiar crezi asta?
– Categoric, îi spun. Dacă mai slăbeşti vreo 50 de kilograme…

– Toată noaptea mi-am petrecut-o în compania unei vulpiţe focoase…
– Da?!… Şi cum o cheamă?
– Mozilla Firefox.