Doi copilaşi petrec noaptea la bunicii lor. Când vine ora de culcare, cei doi îngenunchiază lângă pat pentru a-şi spune rugăciunile, iar cel mai mic începe să se roage, ţipând cât îl ţin pe el plămânii:
– Mă rog pentru o bicicletă nouă, mă rog pentru un nou nintendo, mă rog pentru un nou telefon…
– De ce ţipi aşa, îl întreabă fratele mai mare înghiontindu-l. Dumnezeu nu e surd!
– Nu, dar bunica este.
