Un alpinist neasigurat stătea să cadă de pe un perete de stâncă. Abia se mai ţinea cu o mână deasupra hăului. Se uita la cer şi striga disperat:
– Doamne, e cineva acooolooo?
Se aude o voce gravă:
– Da, fiule!
– Ce să fac să nu mă zdrobesc de pământ?
– Roagă-te să-ţi fie iertate păcatele şi desprinde-te de stâncă fără teamă.
Se gândeşte puţin alpinistul, apoi strigă iar:
– Altcineva mai e acolo?
Cuvinte cheie: alpinist, Bancul, cad, cer, fac, inea, mân, ului, voce, Zilei
January 18th, 2011 at 18:30
…pacatos fiu…
January 18th, 2011 at 20:07
bun de tot.
January 19th, 2011 at 01:42
SA STI CA EU MI-AS FI DAT DRUMUL…..INCLUSIV PE MINE