08
Mar
Postat de: admin / Categorie:
Bancul Zilei
La volanul masinii sale, in drum spre biserica, un preot trece pe langa o calugarita care mergea pe jos. Se opreste si se ofera sa o duca pana la manastire. Ea accepta, urca in masina si, incrucisandu-si picioarele, lasa la vedere niste coapse superbe. Preotul nu se poate abtine si tot fixand picioarele tinerei calugarite, pierde pentru cateva momente controlul autovehicolului.Dupa ce reuseste sa stapaneasca din nou masina, pune dintr-odata mana dreapta pe picioarele maicutei. Ea il priveste si spune:
– Parinte, va amintiti Psalmul 129? Rusinat, preotul se retrage subit si-si prezinta scuzele. Putin mai incolo, sub indemnul tentatiei, profita de schimbarea vitezei pentru a incepe din nou.Si maicuta, il apostrofeaza prompt:
– Parinte, va amintiti Psalmul 129? Parintele roseste din nou din cap pana-n picioare si retrage din nou mana de pe picioarele pasagerei, balbaind:
– Imi pare rau, sora, trupul imi este foarte slab.
Ajung la manastire, calugarita coboara din masina fara sa spuna un cuvant, si-i arunca o ultima privire plina de intelesuri. Preotul se grabeste catre prima Biblie pe care o gaseste si cauta Psalmul 129: “Mergi mai departe, cauta intotdeuna sus si-ti vei gasi gloria.”
Morala: La munca, fiti intotdeauna bine informati pentru ca altfel riscati sa ratati ocazii unice.
09
Aug
Postat de: admin / Categorie:
Bancul Zilei
Într-un compartiment de tren stăteau două tinere alături de o băbuţă care croşeta liniştită. Cele două discutau cam ce şi-ar dori fiecare de la un bărbat. Prima zice:
– Îmi doresc un bărbat tânăr, cu apartament şi maşină, cu diplomă de inginer, cu loc de muncă bine plătit şi la pat să fie – că tot suntem în tren – ca un accelerat!
A doua domnişoară zice:
– Pe lângă ce-ai spus tu, eu îmi doresc să aibă şi o vilă la munte şi una la mare, iar la pat să fie – că tot suntem în tren – ca un rapid!
Băbuţa îşi cere scuze că se amestecă în discuţia lor şi continuă:
– Dacă aş mai fi tânără, nu m-ar mai interesa apartament, vilă, diplomă, dar mi-aş dori ca la pat să fie – că tot suntem in tren – ca un marfar!
– Vai, bunico! Dar marfarul e murdar!
– Da! Dar e lung, staţionează mult timp în gară… şi mai face şi manevre!
