10
Sep
Postat de: admin / Categorie:
Bancul Zilei
Un vânător merge cu câinele lui la vânătoare. Împuşcă el o raţă care cade în lac:
– Ei bine…se gândeşte vânătorul nostru…de aia am câinele cu mine!
Şi îşi trimite câinele să aducă raţa. Câinele pleacă dar (ce chestie!) nu înoată ci merge pe apă lacului ca Iisus. Vânătorul nu îşi crede ochilor. Împuşcă şi următoarea raţă şi faza se repetă. Un lucru este clar: câinele poate să meargă pe apă!
A doua zi vânătorul se hotărăşte să îşi ia un coleg cu el pentru a vedea şi ăsta minunea. Şi pentru ca surpriza să fie mai mare nu îi spune acestuia nimic. Toată ziua împuşcă vânătorii noştrii la raţe care cad în lac şi câinele le aduce ca de obicei fără a-şi uda blana. Din partea celui de-al doilea vânător nu vine însă nici o remarcă. Către seară prietenul este întrebat:
– Auzi ţie toată ziua nu ţi s-a părut nimic interesant la câinele meu?
– Ba da, răspunde prietenul, faptul că nu ştie să înoate…
10
Sep
Postat de: admin / Categorie:
Bancul Zilei
Fabrica de roabe era renumită pentru calitatea produselor sale. Bineînţeles că la o aşa fabrică era de remarcat şi vigilenţa paznicului care nu slăbea nimic din ochi! Mulţi au încercat să mai iasă cu câte o piesă ceva , dar paznicul a descoperit şi sancţionat totul! (cred că nici măcar nu este român, era prea corect domnule!). Într-o bună zi, Bulă, unul din muncitorii fabricii, trecu, pe lângă singura poartă a fabricii, cu o roabă plină cu talaj. La poarta, bineînţeles la datorie, vigilentul paznic:
– Stop! spuse acesta.Ce e asta?
– O roabă cu talaj, spuse Bulă.
– Hmmm,… pe mine nu m-a păcălit nimeni, ia să vedem noi ce avem aici, strecurându-şi mâinile prin talaj.
Surpriză: nu era nimic ascuns acolo!
– Bine, treci ! spuse, cu un ton încă suspect, vigilentul pazic.
Azi aşa, mâine la fel, şi timp de o săptămână Bulă tot trecea cu roaba cu talaj. Paznicul ,care fierbea de curiozitate, îşi luă inima în dinţi, şi, oprindu-l pe Bulă şi de această dată, îl întreabă:
– Dar ce naiba faci cu atâta talaj măi Bulă, la ce-ţi trebuie!? Uite, dacă îmi spui, îţi jur că nu mai spun la nimeni!
-Nu mai spuneţi la nimeni?!
Stă puţin Bulă pe gânduri şi continuă:
– Bineee mă, dacă te-ai jurat, uite, de fapt, mie nu-mi trebuie talajul, ci roabele…
