11
Oct
Postat de: admin / Categorie:
Bancul Zilei
Ion pe patul de moarte…
– Io amu m-oi duce Mărie, ca mi-o sosit ceasul. Asculta dară la mine!
– Zi Ioane, şi aşa oi face cum îi vrea tu! suspină Maria.
– Să ai grijă de animale, să nu vinzi nimic, să aibă copiii de mâncare, ai auzit ?
– N-o sa vând nimic, cum altfel!?
– Să dai copiii la şcoală, să înveţe carte, ai înţeles?
– Da cum altfel mă Ioane dragă?
– Şi mai vreau ca după ce m-oi duce să te măriţi cu Vasile, ai auzit?
– D-apoi Ioane, io ştiam că Vasile îi duşmanul tău de moarte…
– Păi tocmai de-aia!
11
Oct
Postat de: admin / Categorie:
Bancul Zilei
O tiganca urmata de 15 copii intra la oficiul social al primariei.
“WOW”, zice asistenta sociala, “sunt toti ai dv.?”
“Da, toti sunt ai mei.”, zice mama vadit iritata fiindca a raspuns deja de sute de ori la intrebarea asta.
Se intoarce spre copii si zice cu ton de comanda: “Cristi stai jos”, si toti copii se aseaza.
“Deci”, zice asistenta sociala , “sa incepem cu completarea formularelor; spuneti-mi numele copiilor.”
“Acesta, cel mai mare este Cristi.”
“Bine, si urmatorul?”
“Si pe asta il cheama Cristi.”
Asistenta sociala isi incrunta sprancenele si scrie mai departe.
Unul dupa altul, fiii se numeau toti Cristi.
Urmeaza fiica cea mare; si ea tot Cristi.
” Bine “, zice asistenta sociala, ” eu recunosc aici un model tipic. Toti 15 se numesc Cristi?”
“Da, asta simplifica mult lucrurile.”, spune mama copiilor.
Cand copii trebuie sa se scoale ca sa mearga la scoala nu-mi ramane decat sa strig tare: ” Cristiiiiiii! Scularea ! “, si cand e gata cina strig “Cristiiiiiiiiii! La masa! “, si toti copiii vin in goana.
Daca ii vad ca vor sa traverseze strada in fuga strig deasemeni “Cristi, Stop! ” si toti se opresc.
Faptul ca am botezat toti copiii mei Cristi a fost cea mai buna idee pe care am avut-o vreodata.”
Asistenta sociala se gandeste o clipa si intreaba nedumerita: “Si cum faceti cand vreti sa chemati pe un anume copil si nu toata trupa ?”
Simplu: il strig pe numele de familie al tatalui !”
11
Oct
Postat de: admin / Categorie:
Bancul Zilei
Undeva, în pădurile caucaziene, se organizează un mare concurs internaţional al tăietorilor de lemne. După ce se întrec marii campioni ai Canadei, Austriei, Rusiei, vine şi rândul campionului României, un tip mic, slab şi pirpiriu. Toţi îl privesc cu neîncredere, dar el, din câteva mişcări, taie tot ce i se pune la îndemână, doborând toate recordurile. Presa, televiziunea… Uimire… Interviuri…
– Domnule, unde v-aţi antrenat de aţi atins o asemenea performanţă?
– În Sahara! răspunde mândru campionul nostru.
– În Sahara?! Bine, dar în Sahara nici nu sunt copaci! se miră reporterii.
– Aşa e, nu mai sunt! se laudă campionul.
