05
May
Postat de: admin / Categorie:
Bancul Zilei
Un tip intră într-o cârciumă cu ditamai struţul după el. Chelneriţa vine să ia comanda. Tipu zice:
– Un hamburger, cartofi prăjiti şi o cola.
Apoi întreabă struţul:
– Tu ce vrei?
– La fel! zice struţul.
În scurt timp chelneriţa se întoarce cu mâncarea şi zice:
– Poftiţi, face 47.50 de lei. Omul bagă mâna în buzunar şi scoate din prima, fără să se uite, exact suma care-i trebuie, cu mărunţiş cu tot. A doua zi, omul şi struţul revin la aceeaşi cârciumă, face tipul comanda, struţul vrea la fel, vine nota de plată 39.50, bagă mâna în buzunar şi scoate fix cât trebuie.
A treia seară se întâmplă la fel iar chelneriţa nu-şi mai poate stăpâni curiozitatea:
– Scuzaţi-mă domnule, cum reuşiţi să aveţi întotdeauna pregătită suma exactă, scoţând-o din buzunar fără măcar să vă uitaţi?
– Păi, zice tipul, acum câţiva ani făceam curat în pod şi am găsit o lampă veche. Când am încercat să o lustruiesc a ieşit din ea un duh şi s-a oferit să-mi îndeplinească două dorinţe. Prima a fost cam aşa: de câte ori va trebui să platesc pentru ceva, să bag mâna în buzunar şi să găsesc acolo întotdeauna exact banii potriviţi.
– Dar e fantastic! zise chelneriţa. Cei mai mulţi oameni şi-ar fi dorit un milion de dolari sau cine ştie ce alte averi, însă dumneata vei fi atât de bogat cât vei dori pentru tot restul zilelor!
– E-adevărat. Fie că e vorba de o sticlă de lapte, un pachet de ţigări, un apartament sau o maşină luxoasă, suma exactă se află pregătită la mine-n buzunar.
– Extraordinar, exclamă chelneriţa. Auziţi, dar care-i treaba cu struţul?
Omul trage aer în piept, oftează apoi lung şi zice:
– A doua dorinţă a fost cam aşa: O păsărică înaltă, cu fundul mare, cu cracii lungi şi care să fie de-acord cu tot ce spunl
05
May
Postat de: admin / Categorie:
Bancul Zilei
Un scafandru profesionist își cumpără un costum de scafandru extrem de performant și de scump și se duce cu el în mijlocul Oceanului Pacific să-l testeze. Se scufundă o mie de metri, în jurul lui foarte multe creaturi acvatice, peștișori, caracatițe… Dintr-odată vede un tip dezbrăcat, dând din mâini și din picioare de mama focului. Mai coboară încă o mie de metrii: în jurul lui numai rechini și foarte puțină lumină, apoi vede iar tipul dezbrăcat. Se uită un pic ciudat și coboară mai departe. Atinge adâncimea de 3000 de metii, în jurul lui lui întuneric total. Dintr-odată îl vede din nou pe timpul dezbrăcat. Nu se mai poate abține, așa că scoate o tăbliță din buzunar, pe care scrie cu un marker:
– Cum poți să înoți la adâncimea asta dezbrăcat!?
La care tipul dezbrăcat, îi ia tăblița din mână și scrie:
– Bă dobitocule! Mă înec!
