Bancuri Tari 2026

Corabie plutitoare
Pe nisipuri, călătoare!
(cămila)

Sprintenă şi delicată
Se adapă-nfiorată!
(căprioara)

Care gâză stricătoare
Apare în luna mai
Şi face pagubă mare,
De ţipă copacii: “Vai”!
(cărăbuşul)

Am un dorobanţ
Şi e pus în lanţ.
(câinele)

Când e frig,
Stă covrig,
Iar când vede un motan
Sare ca un năzdrăvan!
(câinele)

E lânos şi stă la stână
Şi pe oi el le adună.
(câinele)

Roade oase,
Stă în cuşcă,
Pe duşmanii săi îi muşcă.
(câinele)

Un prieten credincios,
Fără frică, bătăios,
Hoţul frică de el are
Când îi iese în cărare.
Poţi să spui cum se numeşte
Cel ce curtea ţi-o păzeşte?
(câinele)

Animalele din casă
Umblă pe sub masă
Când se întâlnesc
Rău se ciondănesc.
(câinele şi pisica)

Are coamă şi nu-i leu,
Îl conduc unde vreau eu.
Pe spate îi sunt samar
Şi-l înham şi la docar.
(calul)

Este un prieten bun,
El mă duce unde-i spun
Cu căpăstru şi cu şa
Iarna-mi plimbă sania.
(calul)

Mândru, înalt şi frumos,
La ochi este luminos;
Urechi are, coarne n-are
Şi te poartă în spinare.
(calul)

Cine poate să-l ajungă
Pe acest alergător,
Care-şi poartă puii-n pungă?
Îl ghiciţi foarte uşor!
(cangurul)

Are barbă, nu-i bărbat.
E gata de cocoţat!
(capra)

Barbă are,
Popă nu-i
Coarne are
Vacă nu-i.
(capra)

Dă şi lapte,
E şi joc,
Poţi să tai lemne pe ea
Şi-n trăsură-o poţi vedea;
Cine-i năzdrăvana?
(capra)

În aer ramurile-şi are
Acest trofeu de vânătoare.
(cerbul)

Mândru şi încoronat,
Prin poieni este-mpărat!
(cerbul)

Cu basc roşu şi în frac
Ciocăneşte un copac –
Scurt şi iute, ca să vadă
Inima-i de nu-i bolnavă.
(ciocănitoarea)

Vine “doctoru”-n pădure
Cu fes roş şi cu secure!
(ciocănitoarea)

Către soare se avântă
Dimineaţa-n zori şi cântă.
(ciocârlia)

Are mama o ulcea
Cu ceşcuţe lângă ea;
Ceştile sunt toate vii,
Drăgălaşe, aurii!
(cloşca cu pui)

Ia gândiţi-vă, copii,
Cine merge printre trestii
Şi din apă se hrăneşte
Prinzând câte-un pui de peşte?
(cocostârcul)

Am un ceas cu pieptene
Şi-n coadă c-o secere;
Cine-i?
(cocoşul)

Cât e vara – cucurigu!
Cucurigu – când dă frigu!
Cine-i frate dumnealui?
Cum îl cheamă?
Poţi să-mi spui?
(cocoşul)

Cavaler împintenat,
Sus, pe gard, stă cocoţat
Şi tot strigă prin vecini
Că e şef peste găini!
(cocoşul)

La cap pieptene
Şi la coadă secere
La grumaz coş cu grăunţe.
(cocoşul)

La trup pepene,
La cap pieptene,
La coadă secere,
La picioare răşchitoare,
Împunge cu clonţu-n soare.
 (cocoşul)

Păsărică elegantă,
Cu pieptar catifelat,
Coada-şi mişcă ziua toată
Bătând tactul regulat!
(codobatura)

Zboară Stanca prin livadă
Cu o daltă-n loc de coadă!
(coţofana sau ţarca)

O şopârlă de cinci coţi,
Hai, ghiceşte-o dacă poţi.
(crocodilul)

Cine-şi cântă numele
Prin toate pădurile?
(cucul)

Cine umblă mult prin lume
Şi se tot strigă pe nume?
(cucul)

Singuratic şi hai-hui,
Îşi cântă numele lui!
(cucul)

Ce holbată şi sfioasă
Toată ziua şade-n casă?
(cucuveaua)

Am o pasăre rotată
Stă cu coada învolburată
Şi te-aleargă în curtea toată.
(curcanul)

Cine-i mândru şi-nfoiat
Şi cu moţ de nas legat?
(curcanul)

Nu e peşte, nici vapor
Uriaşul mărilor!
(balena)

Să-mi ghiciţi o ghicitoare:
Înaltă, cu lungi picioare,
Pene negre pe-aripi are,
Peste broaşte e mai tare!
(barza)

Are coarne-ncârligate
Şi cu-alţi semeni se bate!
(berbecul)

Cine umblă gras, fălos,
Cu cojocu-ntors pe dos?
(berbecul)

Trece badea mânios
Cu cojocu-ntors pe dos.
(berbecul)

Găinuşă pestriţată
Cu coada mereu plouată!
(bibilica)

Vacă neagră, coarne late,
Îndreptate mult în spate,
Vara umblă să se scalde
În mlaştini cu ape calde!
(bivoliţa)

Când e viu, el trage carul
Iar tăiat, dintr-a lui piele
Face talpă tăbăcarul
Şi cizmarul tălpi, pingele.
(boul)

Când suge,
Când ară,
Când face din el ciubote.
(boul)

Cine întâi suge,
Apoi ară
Şi când piere
Merge pe stradă?
(boul)

Până-i mic,
Ţări cuprinde;
Dacă creşte,
Pământul risipeşte;
Dacă moare,
În joc sare.
(boul)

Fie cât o fi de cald,
Am eu unde să mă scald,
Căci îndată – ţup! – în lac
Şi încep să cânt: oac! Oac!
(broasca)

Holbată, cu gura mare,
Ca şi o lăcustă sare.
(broasca)

Farfurie umblătoare
Cu cap, coadă şi picioare.
(broasca ţestoasă)

Poartă-n spate o cetate
Şi din ea doar capu-l scoate!
(broasca ţestoasă)

Şapte puncte poartă-n spate
Şi-ajută pomii cât poate.
(buburuza)

E o babă supărată
Şade-n scorbură uscată,
Are ochii de motan
Şi seamănă c-un vultan!
(bufniţa)

Ursuleţ cu alb vărgat
Rău cu vulpea e certat!
(bursucul)

Un cal deprimat se tolaneste pe jos si nu mai vrea pentru nimic in lume sa se ridice. Stapanul disperat, nereusind sa-l convinga sa se ridice, cheama veterinarul. Acesta soseste imediat, examineaza animalul si zice:
– Aaaa, e foarte grav, singura solutie sunt aceste pastile pe care i le vei da cateva zile; daca nu reactioneaza, trebuie eutanasiat.
Porcul a auzit totul si fuge la cal:
– Ridica-te, altfel se sfarseste rau!!!
Dar calul nu reactioneaza si da incapatanat din cap. A doua zi, veterinarul vine din nou sa vada efectul pilulelor:
– Nu reactioneaza, mai asteptam o zi, dar cred ca nu sunt sperante! Porcul auzind tot, fuge din nou la cal:
– Trebuie sa te scoli, altfel vei pati mari necazuri!
Dar calul, nimc! A treia zi, constatand lipsa progreselor, veterinarul ii cere stapanului:
– Du-te dupa carabina, a venit timpul sa-l scapam pe bietul animal de chinuri! Porcul fuge disperat la cal:
– Trebuie sa reactionezi, e ultima ocazie, te rog, astia sunt gata sa te omoare!!!
Calul se ridica, se scutura, face cateva miscari de dans, o ia la fuga in galop si sare cateva obstacole. Stapanul, care tinea mult la calul sau,foarte fericit ii spune veterinarului:
– Multumesc mult, esti un medic minunat, ai facut un miracol!!! Trebuie neaparat sa sarbatorim evenimentul! Haide sa taiem porcul si sa facem o masa mare!!!

Un cangur scapă de la zoo. Urmărire, furişări, în final cangurul e capturat şi adus înapoi la zoo. Directorul pune să fie înălţat gardul arcului de la trei la cinci metri. A doua zi, iar evadează cangurul, iar urmăriri, etc, este din nou adus înapoi şi directotul pune să fie înălţat gardul la şapte metri. Gorila din cuşca de alături întreabă cangurul:
– Cât de înalt trebuie ăştia să facă gardul ca să nu mai poţi evada?
– Pot să-l facă şi de 100 de metri dacă lasă poarta deschisă!

Alinuţa vine acasă de la şcoală:
– Mamă, aşa cum trăim noi, e la fel ca la animale, nu?
– Aşa s-ar putea spune.
– Atunci eu sunt practic viţeluşă?
– Aşa s-ar putea spune!
– Şi tatăl ar fi taurul?
– Nu, tatăl e boul, pe taur nu-l cunoşti tu!