24
Sep
Postat de: admin / Categorie:
Bancuri Seci
– Cum poţi să-mi zâmbeşti la 7 dimineața abia trezit din somn? Atât de mult mă iubești?
– Am visat că te-am inşelat şi nu m-ai prins.
18
Jul
Postat de: admin / Categorie:
Bancuri Seci
Într-un cuplu e mai uşor să împarţi acelaşi pat dar imposibil să împarţi aceeaşi plapumă.
22
Jul
Postat de: admin / Categorie:
Bancuri Tari
– Dă-mi-o, acum!
– Nu!
– Ţi-am zis să mi-o dai! Nu mai pot!
– Nu!
– Dă-mi-o! Sunt udă toată!
– Nu, trebuia să-ţi iei umbrela ta de acasă!
05
Jun
Postat de: admin / Categorie:
Bancuri Tari
– Luna asta n-am văzut nici-un ban de la tine! îi zise Leana soţului său Costel.
– Lasă, Leano, răspunse el, că mă revanşez eu… Uite, promit că luna viitoare o să-ţi dau dublu!
05
Jan
Postat de: admin / Categorie:
Bancuri Tari
Costel: – Leanoo!…Du-te fuga şi ia-mi o bere de la magazinul din colţ, că mor de sete!
Leana: – Da’ mai lasă-mă, măi barbate, în pace, că am treabă. Doar n-o să le las acum pe toate ca să cobor pentru o bere, că-ţi arde ţie gâtul!…
După câteva momente, Costel revine cu soluţia:
– Atunci,… ia mai multe!
31
Jan
Postat de: admin / Categorie:
Bancul Zilei
Soţul se destăinuie soţiei:
– Scumpo, de trei ani suntem împreună şi trebuie să recunosc ceva: eu consider că în casă nu trebuie să existe nici-o taină, pe când eu nu ţi-am spus totul…
Soţia:
– Vai, scumpule! Ce bine că vorbeşti despre asta! Sunt absolut de acord cu tine. Şi eu am ceva de spus: în ultimii doi ani m-am întâlnit cu fratele tău şi-mi era teama să-ţi spun despre asta. Atât eram de istovită şi acum îmi este cu mult mai bine. Dar tu ce ai vrut să spui?
Soţul, uimit, bâguie:
– Eu,… colecţionez monede…
15
Feb
Postat de: admin / Categorie:
Bancul Zilei
Deodată, deși pe jumătate adormită, ea simti mângâierile lui. La început timide, ca și cum i-ar fi fost rușine. Apoi, mângâierile deveniră mai îndrăznete. Mai mult, și mai mult, pe tot corpul ei, mâinile lui se plimbau cu nesat așa cum se întâmplă… nu-și aducea aminte exact, cam cu 4-5 ani în urmă. Senzatii pe care le credea uitate se întorceau.
Memoria sentimentelor era vie și o ajuta să răspundă la fel.
Mângâierile se îngrămădeau, se repetau, el o învăluia, o întorcea. Acum era ca un vârtej de senzatii de nedescris. Deodată… nimic. Absolut nimic.
– Ce s-a întâmplat? Întrebă ea, surprinsă. Te rog, nu te opri, mai vreau!
– Șșșș… încearcă el să o liniștească, gata, am terminat!
– Cum adică ai terminat???
– Gata, am găsit telecomanda, acum, dormi liniștită!
