Bancuri Tari 2026

Tiganul intra in puscarie, si vine mama lui la vorbitor si îl întreabă:

– Cum e aici?
– Bine, mama!
– Mancare va da?
– De 3 ori pe zi, la ore fixe, saptamanal de vreo 2-3 ori e si carne.
– Caldura aveti?
– E destula, n-am ce ma plange.
– Apa calda?
– In fiecare seara fac dus…
– Lumina aveti?
– Pana si noaptea arde un bec, daca vrem cumva sa mergem la baie…
– Pai ai aici tot ce iti doresti!
– Asa e, mama!
– Atunci sa te porti bine, mama, sa nu cumva sa te dea astia afara…

Vorbesc doi moşi trecuţi de 70 de ani:
– Cum nu ţi-e ruşine, măi Ioane, ai trăit 50 de ani cu femeia ta şi acum la bătrâneţe na, ţi-ai luat una tânără de 20!
– Ce-nţelegi tu Gheorghe, de o soţie bătrână trebuie să ai grijă – ba o doare capul, ba dă-i pastilele de inimă, ba trebuie să o duci la baie, nu ai somn!… Cu asta de 20 de ani e altfel. Ea seara pleacă şi se întoarce dimineaţa… şi dormi aşa de bine!

Un tip intră într-un local şi îi spune chelneriţei:
− Vreu un sandviş cu o felie de pâine albă, una de pâine neagră şi una de pâine integrală, prăjite mediu. Pune şunca şi brânza pe stratul de jos, puiul, frunza de lăptucă şi roşia pe stratul de sus. Pune maioneză pe fiecare strat. Taie coaja şi taie sandvişul în patru, cu câte o felie de murătura pe fiecare şi o scobitoare care să ţină la un loc fiecare sfert. Ai înţeles?
− S-a făcut, zise chelneriţa.
Apoi strigă spre bucătărie:
– Un sandviş pentru un arhitect! Aduc şi planurile imediat…

La faimoasa dar si ultrasecreta baza militara americana Zona 51 aterizeaza un avion Cessna. Astia de la baza, complet interzisi! Imediat, fortele speciale intra in actiune:
-Nu misca! Stai pe loc! Ce cauti aici? Asta e zona interzisa! Cum ai gasit baza?
Iese un tip speriat si zice:
-Domnule, am decolat din Vegas, m-am ratacit deasupra desertului si pur si simplu am vazut pista in desert cand eram aproape gata sa raman fara combustibil. Habar nu am cine sunteti sau unde ma aflu!
Astia il retin o noapte, il verifica prin toate bazele de date si se conving ca nu era spion si ca, intr-adevar, se ratacise. A doua zi fac plinul avionului, indica tipului directia Vegasului si evident, termina cu “nu ai vazut nici o baza,” “o sa faci puscarie daca vorbesti,” “locul asta nu exista” etc.
Peste cateva ore sa faca astia infarct cand vad acelasi Cessna apropiindu-se cu 2 persoane la bord, pilotul nostru si o femeie. Aterizeaza si tipul zice:
-Dom‘le, puteti sa ma trimiteti si la Guantanamo daca vreti, da explicati nevestei mele ca am fost aici azi-noapte!

Calculatorul meu mergea ca naiba. De aceea, l-am sunat pe Gigel, puştiul de 11 ani care locuieşte vizavi şi al cărui dormitor arată ca centrul de control de la NASA şi l-am chemat până la mine. Gigel a butonat cam un minut şi totul s-a rezolvat ca prin farmec. Înainte să plece, l-am întrebat:
– Care era problema?
– O eroare de “ID ten T”, mi-a răspuns.
Nu voiam să par ignorantă dar nici nu voiam să las lucrurile nelămurite.
– O eroare “ID ten T”? Ce-i aia? Explică-mi mai mult, poate că mai apare şi când nu eşti tu acasă…
Gigel s-a strâmbat:
– Chiar nu ştii ce înseamnă!?
– Nu, i-am răspuns.
– Scrie-o pe hartie şi-ţi vei da seama imediat.
Şi-a ieşit repede. Aşa că am scris-o pe hârtie: “I D 1 0 T”. Şi-mi era simpatic, afurisitul…

Într-o cofetărie intră Bulişor, un băieţel de vreo 8-9 ani, cu o hârtie în mână:
– Tanti, aş vrea 300 gr. caramele a 25 lei kilogramul, 500 gr. biscuiti a 9 lei kilogramul..
– Atât? întreabă vânzătoarea.
– Ar mai trebui 280 gr. bomboane fondante a 35 lei kilogramul şi 400 gr. fursecuri a 31 lei kilogramul.
Vânzătoarea cântăreşte atent cele spuse de băieţel şi-i spune suma ce-o are de plătit.
– Ei, ţi-a dat mămica ta destui bani ca să cumperi toate astea?
– Tanti, mama nu mi-a dat nici un leu dar am venit la matale pentru că nu ştiam să-mi fac problema la matematică.

Un ucenic şi-a întrebat bătrânul dascăl:
– Câte feluri de oameni sunt?
Bătrânul i-a răspuns:
– Sunt patru soiuri de oameni:
Cei care ştiu si stiu ca stiu. Aceştia sunt învăţaţii.
Cei care ştiu, dar nu ştiu că ştiu. Aceştia sunt visătorii şi trebuiesc treziţi.
Cei care nu ştiu si stiu ca nu stiu. Ei trebuie ajutaţi să înveţe.
Cei care nu ştiu şi nu ştiu că nu ştiu. Aceştia sunt neghiobii, pentru care nu mai e mare lucru de făcut.

Iossel şi Smil sunt la bancă tocmai în momentul în care o bandă de hoţi năvăleşte în sala de aşteptare şi îi pune pe toţi să stea cu mâinile sus şi încep să adune banii. După ce termină cu casele de bani, încep să scoată banii din buzunarele clienţilor. Iossel i se adresează celui ce pare să fie şeful bandiţilor:
-Aş putea să-mi las jos mâna? Ştiţi, eu am reumatism…
Banditul, care îşi dă seama că Iossel nu e periculos, şi – la urma urmelor – este şi el om, îi permite. După care Iossel îşi băgă repede mâna în buzunar, scoate de acolo o mie de franci şi îi întinde lui Smil:
– Ţine-i, ţi-i datoram, şi mă gândeam că era cazul să ţi-i restitui…