Bancuri Tari 2026

În dimineaţa asta mi-am petrecut o oră să-mi dezgrop maşina din zăpadă. Am mai petrecut apoi un ceas să fac potecă pentru a o putea scoate în stradă. Colac peste pupăză, pe drum am făcut pană, aşa că ia-o pe jos prin viscol încă vreo 10 km până la serviciu… La un moment dat a început să-mi bată atât de tare vântul în faţă, încât am fost nevoit să mă adăpostesc într-o staţie de autobuz, altfel mă lua pe sus. Însă tot nu m-am dat bătut, aşa că, după încă vreo oră şi ceva am reuşit în sfârşit să ajung la serviciu, mai mult mort decât viu. Văzându-mă, şeful îmi zice:
– La naiba, măi Ioane, nu mă aşteptam să vii astăzi. Să ştii că nu era nicio problemă dacă nu veneai, văd şi eu ce vreme e afară…
– Păi… nevastă-mea m-a forţat să vin!
– Serios?! m-a întrebat uimit. Dar ce ţi-a spus?
– Nu te mai obosi să mergi azi la muncă, vom putea petrece astfel amândoi toată ziua în pat…

Patronul unei întreprinderi se hotărăşte să meargă să facă o vizită neanunţată muncitorilor, să verfici cum lucrează aceştia. Plimbându-se pe şantier, vede la un moment dat un tânăr care fuma tacticos la umbra unui pom, rezemat comod de trunchiul copacului. Văzând că tânărul nu se sinchiseşte de apariţia lui, patronul se apropie de el şi îl întreabă:
– Cu cât eşti tu plătit pe lună?
– Cu 100 de Euro, răspunde băiatul.
– Uite aici îţi dau 100 Euro, dar cară-te şi să nu te mai văd pe aici!
Tânărul ia banii şi pleacă. Nervos, patronul îl cheamă pe şeful de şantier şi îl întreabă:
– De cât timp lucra leneşul ăsta în firma mea?
– A, băiatul acela? Nu lucra aici! Venea doar să ne aducă pizza!

Nevastă-mea a intrat astăzi pentru prima oară în biroul meu:
– Deci, aici lucrezi, Costele? mă întreabă ea.
Apoi, observând o fotografie pe masă cu o blondă voluptoasă, arată cu degetul spre ea şi mă întreabă:
– Cine e asta?
Văzând cum începusem să roşesc, colegul meu Mitică interveni şi zise:
– Costel ne-a spus că tu eşti!

Americanii, japonezii şi românii îşi dotează fabricile cu câte un ceas inteligent, cu cuc.
America
Ora 8: Cucu-cucu, Bine-aţi venit la serviciu!
Ora 12: Cucu-cucu, pauză de masă!
Ora 17: Cucu-cucu, s-au terminat orele de serviciu!
Japonia
Ora 8: Cucu-cucu, deja sunteţi la lucru?
Ora 12: Cucu-cucu, continuaţi lucrul?
Ora 17: Cucu-cucu, s-a terminat lucrul!
Ora 20: Cucu-cucu, plecaţi vă rog de la lucru!

Romania
Ora 8: Cucu-cucu, a venit careva la muncă?
Ora 12: Cucu-cucu, a început cineva să muncească?
Ora 16: Mai e cineva la muncă?

Americanul
Începe serviciul la 9.00, se scoală la 8.00, sare peste nevastă-sa care doarme înca deoarece e casnică, se duce la baie şi face un duş, nu se bărbiereşte că se va bărbieri cu maşina electrică pe drum, se duce la bucătărie unde manâncă “eggs and bacon” şi se urca în GMC-ul de-acum două luni să se ducă la firma unde lucrează ca muncitor.

Francezul
Începe serviciul la 8.00, se scoală la 7.00, nu sare peste nevastă-sa că n-a venit încă de la amant, se duce la baie şi se spală până la brâu, se bărbiereşte cu o maşină de ras Gillette, se duce la bucătărie unde manâncă “caffe au lait et croissants” şi se urcă în Peugeot-ul de-acum doi ani să se ducă la firma unde lucrează ca tehnician.

Românul
Începe serviciul la 7.00, se scoală la 6.00, nu sare peste nevastă-sa că ea începe la 6.30 şi a plecat deja, se duce la baie şi dă pe ochi cu apa de aseară din lighean că nu urcă încă până la etajul zece, se taie bărbierindu-se cu BIC-ul de două luni, se duce la bucătărie unde bea o cafea fără zahăr că s-a terminat ieri şi nu a luat leafa, şi se urcă în Dacia primită de la taică-su acum zece ani să se ducă la firma unde lucrează ca inginer.

Un african, tocmai recunoscut ca azilant în Germania, se plimba mândru pe străzile noului său oraş, la orele prânzului. El se adresează primului întâlnit, spunându-i:
– Mulţumesc, dragă germanule, vă mulţumesc că m-aţi primit în ţara voastră minunată, că mi-aţi oferit ajutor, adăpost şi asigurare medicală.
Cel căruia i se adresase răspunde:
– Vă înşelaţi, eu sunt albanez.
Omul merge mai departe şi se adresează unei alte persoane :
– Mulţumesc, dragă germanule, vă mulţumesc că m-aţi primit în ţara voastră frumoasă, Germania !
Acesta îi răspunde:
– Eu nu sunt neamţ, eu sunt rus…
Mai întâlneşte o persoană şi spune din nou:
– Mulţumesc pentru minunata Germanie care m-a primit în sânul ei şi m-a adoptat!
– Cel interpelat ridică din umeri şi zice:
– Eu nu sunt german, sunt român.
– Domne, dar unde sunt toţi nemţii ăştia?!
Râmânul se uită la ceas şi spune:
– Probabil, la muncă…