Bancuri Tari 2026

CIA, Scotland Yard si Securitatea se certau care sunt cei mai tari. Pentru a rezolva problema, se propune următorul test: se dă drumul la un iepure în pădure şi care îl va găsi sunt cei mai tari.
CIA intră în pădure, face investigaţii, agenţi sub acoperire, filaje, dupa două luni trag concluzia: iepurele nu există.
Scotland Yard intră pe felie: investigaţii, tot tacâmul, dupa o lună şi ei trag concluzia: iepurele nu există.
Vine Securitatea, intră în pădure şi după două ore iese cu un urs bătut măr care ţipa:
– Gata, nu mai daţi , recunosc, sunt iepure!

Un ţăran avea o femeie foarte cicălitoare. Într-o zi, când ea-i aduce mâncarea la câmp, în timp ce-l tot bătea la cap, bătrânul său măgar o pocneşte cu copita direct în frunte şi o omoară pe loc. Evident, lumea se strânge să-l compătimească pentru nenorocire. Preotul observă că atunci când femeile-i vorbeau, el dădea din cap în sus şi în jos, iar când îi vorbeau bărbaţii, dădea din cap la stânga şi la dreapta. După ce pleacă lumea, preotul întreabă:
– De ce dădeai aşa din cap?
– Păi când vorbeam cu femeile, ele ziceau ce bine arată chiar şi acum şi eu dădeam din cap să le aprob.
– Şi la bărbaţi de ce dădeai din cap în semn de nu?
– Toţi întrebau acelaşi lucru: dacă vând măgarul.

Un bărbat făcea cumpărături într-un supermagazin cu un cărucior în care era şi băieţelul său de trei ani. Copilul plângea isteric. Bărbatul împingea alene căruciorul, spunând cu o voce liniştită:
– Aproape am terminat, Bulişor. Încearcă sa nu plângi, Bulişor. Viaţa o să fie mai bună, ai să vezi. Îţi promit eu.
Copilul plângea mai tare, dând din mâini şi din picioare. Ajunşi la casă, bărbatul zice:
– Încearcă să nu mai fii supărat, Bulişor. O să ajungem acasă curând. Totul va fi bine, Adrian.
Copilul zbiera din toţi rărunchii, aruncând produsele din cărucior. Casieriţa, impresionată îi spune:
– Domnule, este extraordinar cât de blând şi calm îi vorbiţi băieţelului dumneavoastră, Adrian!
– Pe băieţelul meu îl cheamă Mihai, eu sunt Bulişor.

Soţul şi soţia aveau un câine rău. Se hotărăsc să scape de el. Soţul ia câinele, se urcă în maşină şi îl duce la câteva străzi distanţă, îl lasă acolo. Se întoarce soţul acasă şi peste două ore, hop şi câinele la uşă. A doua zi, se urcă soţul în maşină, ia câinele şi îl duce în alt cartier. Se întoarce acasă, peste două ore, iar apare câinele la uşă. A treia zi, ia ăsta câinele îl bagă în maşină, dă ture prin oraş, o ia pe tot felul de străzi, se învârte, ajunge departe… Lasă câinele se urcă în maşină şi pleacă. Peste două ore sună telefonul în casă. Răspunde nevasta. La telefon se aude soţul:
– Nevastă, s-a întors câinele acasă?
– Da, s-a întors.
– Trimite-l după mine,m-am pierdut…

În căsnicie, dragostea e ca supa; primele linguri sunt fierbinţi şi poţi să te frigi, iar ultimele sunt reci şi eşti şi sătul.

Soţia, dimineaţa, la micul dejun, îl ceartă pe soţ:
– Ia uite, vecinul nostru, toată noaptea face dragoste cu vecina! Tu de ce nu faci?
Soţul, liniştit, citind ziarul, răspunde:
– Draga mea, păi cum aş putea să fac, dacă eu nici măcar nu o cunosc?

Cică domnul prim ministru plecase să taie panglica la câţiva kilometri de autostradă. Uitându-se pe geamul maşinii, vede la marginea drumului doi amărâţi care frâmântau chirpici cu picioarele goale.
Intrigat de ceea ce vede, domnul prim ministru opreşte maşina şi îi întreabă pe cei doi:
– Măi, oameni buni, nu vă este ruşine dă faceţi nenorocirea asta de chirpici, într-o ţară membră a Uniunii Europene, care tocmai a reuşit, sub îndrumarea FMI, să se macrostabilizeze? Ce-i înapoierea asta? Ce faceţi cu amestecul ăsta oribil de bălegar, paie şi noroi?
– Domnule prim ministru, răspunde unul dintre indivizi, nu-l facem pentru noi. Îl exportăm în Federaţia Rusă.
– Îl exportaţi în Rusia?!! Extraordinar! Ce luaţi pe el?
– Ştiţi, ruşii nu prea au rezervă valutară, aşa că ne plătesc în natură. Ne dau o mie de AK-47 pe tona de chirpici.
– Sunteţi nebuni?! Introduceţi ilegal armament în ţară !
– Nuuu! Nu intră neam de AK-47 în România. Le reexportăm imediat în Iran .
– În Iran?! La teroriştii ăia? Ce luaţi de la ei?
– Petrol, domnule prim ministru. Pentru fiecare AK-47, câte o tonă de petrol, dar să ştiţi că nu îl aducem ilegal în ţară . Din Iran , pleacă direct în Japonia, că ăia, or fi ei deştepţi, dar n-au petrol.
– Ce luaţi din Japonia, ce vă dau pe petrol?
– Ehh! Nişte rahaturi de microcipuri, de încap o mie într-un portofel, dar le vindem americanilor, că au nevoie de fleacurile astea, ca să facă nişte rachete. Să ştiţi că plătesc bine. Pentru fiecare flecuşteţ din ala, ne dau zece mii de dolari.
– Zece mii de dolari?!! Şi ce faceţi cu ei?
– Păi acum devine complicat, că trebuie să schimbăm la bancă dolarii pe euro.
– De ce?
– Pentru că bulgarii nu vor decât euro.
– Dar ce treabă aveţi voi cu bulgarii?
– Păi, domnule prim ministru, noi, cu tranziţia şi cu austeritatea, am sărăcit de tot. Nu mai avem animale. Cum să facem chirpici, dacă nu importăm bălegar de la bulgari!

O bătrână merge încet pe trotuar abia târând după ea doi saci de gunoi. Unul din saci se rupe şi bancnote de 20 euro încep să se înşire pe trotuar.
Un poliţist aflat în apropiere o opreşte şi îi spune:
– Doamnă, vi s-a rupt sacul şi vă cad banii.
Bătrâna se uită şi spune:
– Noroc că aţi văzut, domnule poliţist, acum trebuie să mă întorc să adun banii!

– Staţi, că nu-i aşa simplu! De unde aveţi banii, nu i-aţi furat?
– Nu, domnule, e simplu. Eu stau lângă un teren de fotbal şi unii dintre spectatori vin să urineze printre uluci pe florile mele. Aşa că, atunci când e o partidă, îmi iau foarfeca de vie şi mă aşez în spatele gardului. Când vine vreunul la gard, eu îl apuc bine şi-i spun: 20 euro sau ţi-o tai! Poliţistul se gândeşte că e just şi începe să râdă.
– Dar ce aveţi în celălalt sac?
– Păi, domnule poliţist, gândiţi-vă şi dumneavoastră, nu toţi vor să plătească…