Era odata un cioban cu oile lui cu tot pe o pajiste frumoasa, între munti, cu ape cristaline ce susurau si cu pesti zbanghii ce zbenguiau în liniste.
Si numa’ cum sta ciobanu in gioaga lui iaca vine un OZN. Se deschide o usa si începe sa dispara tot: munti, ape, oi, pesti, tot, tot.
La care ciobanu’ ramas uimit zice:
-E cum panaa mea?
