Bancuri Tari 2026

Chelise Leul-rege dar coama si-o pastrase
Si tot avea succese când se plimba pe strasse,
Era batrân si totusi, cu ochii lui sasii,
Vedea sa-i mai plesneasca cu coada pe copii,
Avea si laba tare, de-aceea, cucerita,
O vulpe se-aciuase în marea lui suita.
Si cum era-nzestrata cu-o fire pudibonda,
Stiind cât de sensibil e Leul la o blonda,
Ea s-a vopsit degraba-n culoarea de-acest ton,
Apoi, luând poseta de super-lux, Vuitton,
S-a dus la el cu nurii, sperând sa fie-aleasa,
În noua guvernare pe-un post de ministreasa.
(Fusesera alegeri în toamna-acelui an
Si-acum se dadea lupta pe marele ciolan).
Desi cam gainara, cum unii, cu cinism,
O criticau în presa, ajunse la… turism.
Si cu tupeu ceru sa i se-aloce banii
Cât alte ministere nu au primit cu anii,
Voia s-aduca pasari si oua de-mprumut,
Ca-n criza asta mare, nici jungla n-a avut,
Dorea ea sa impuna un brand miraculos:
The land of choise-jungla, sa-i fie de folos
Ca, atragând turistii cu minte de copii,
Ea sa câstige bani tot din gainarii.
– Stapâne Leu, striga masivul elefant,
Ma vad chiar obligat sa nu fiu elegant,
Aceasta blonda sexy, chiar vrea sa te prosteasca?
Turismul cu asfalt doar poate sa-nfloreasca,
Eu ca ministru pus, în jungla, la transporturi
Am chiar pentru turism o mie de-alte ponturi!
Dar blonda ministreasa cu zâmbetu-i perfid,
Îsi apara bugetul, intervenind rapid:
– Turistii, spuse vulpea, când n-ai infrastructura,
Vor pe la noi sa vada doar oul cum se fura!
Autostrazi, sosele gasesc în alte parti,
Dar cum se fura-n jungla, nu scrie nici în carti!
Doar asta-i va atrage si-un… farmec fecioresc,
Al meu, daca le-arat cum stiu sa calaresc!
Si ca sa demonstreze cât este de cocheta,
Ea-ncaleca un cal, apoi o bicicleta,
Încât si elefantul, sedus de calarit,
L-a aprobat pe rege care-a decis grabit,
Naltându-si de pe tron statura lui ilustra,
Cu ochii îndreptati spre scurta vulpii fusta:
– Decât sa mai dam banii pe-asfalturi la straini,
Mai bine-i investim în oua si gaini!
Astfel primi vulpita vopsita auriu,
O suma foarte mare… topita, cum? Nu stiu!
Caci nici gaini, nici oua în jungla n-a adus,
Ci numai un… cocos pe post de… sot supus.
MORALA mi se pare pierduta-n vesnicie:
Turismul pentru-o “vulpe” e tot gainarie!

Lică Pavel
(Membru al U.S.R.)

Criza mondiala
A lovit,
Subit,
Si lumea animala.
Leul, alesul ei pentru un nou mandat,
A constatat
C-au început supusii sa îsi arate coltii:
Îl acuzau cu totii
Ca-n loc de vreo masura,
El sta numai în chefuri, dezbina si înjura,
Crezându-se-mpreuna cu-o haita de lachei,
Descins din neam de zei.
De-aceea, enervate,
Jivinele-si facura si ele sindicate,
Sa poata protesta în mod organizat.
Speriat,
Vazând conducatorul ca gluma se îngroasa,
Ca poate sa o ia chiar dânsul pe cocoasa,
S-a gândit,
C-ar fi mai potrivit,
Sa-ndrepte ura turmei spre un supus docil,
Cu minte de copil,
Care sa nu graiasca
Decât ce-o sa auda din gura lui zeiasca.
Încântat
De propria-i idee, îndata a chemat
Un papagal ce-n juru-i se gudura mereu
Si-l imita la greu:
– Prietene, îi spuse cu aer de magistru,
De astazi tu vei fi un mare prim-ministru!
– Dar eu sunt mic,
O, rege,
Si nu pricep nimic
Din ce se-ntâmpla-n jungla cu criza mondiala!
– Ha, ha! Faci o greseala:
Pricep doar eu, tu n-ai nevoie sa te-agiti,
Ci numai sa imiti,
Ca orice papagal,
Cuvintele rostite de Leul genial!
Vei fi, de ai habar,
Un fel de… avatar.
Hai, vino, sa te-nvat acum ce ai de spus,
Din zori pâna-n apus!
Si micul papagal, destoinic, a-nvatat
Politica de stat…
De-atunci el se tot bate
Cu zeci de sindicate,
Iar Leul, linistit, netemator, etern,
Le-arata tuturor ca hiba-i la guvern.
În fabula aceasta, MORALA ne învata,
Ca oricine în viata
Chiar scapa de scandal,
Când are „papagal”!

Lică Pavel
(Membru al U.S.R.)

Primăvara: Furnica sapă, face straturi, pune seminţe. Greierele se plimbă pe stradă.
– Ce faci greieraş?
– Merg la un tenis cu băieţii.
– Măi, măi! Să nu vii la iarnă să-mi ceri mâncare, că nu stiu ce-ţi fac!

Vara: Furnica seceră, coseşte, adună. Greierele trece pe stradă cu chitară în mână.
– Ce faci greieraş?
– Merg să cânt cu băieţii în parc.
– Nu uita, de la mine să nu ceri mâncare la iarnă!

Toamna: Furnica pune provizii la cămară pentru iarnă. Greierele trece pe stradă tot cu chitara în mână.
– Ce faci greieraş?
– Merg să cânt cu băieţii în bar.
– La muncă nu te gândeşti să vii până la iarnă?
– Am cântare la bar, nu înţelegi?
– Fie cum zici tu dar la mine să nu vii după mâncare la iarnă.

Iarna: Furnica înfofolită într-un şal cu un ceai fierbinte în mână se uită pe fereastră. Greierele urca într-o limuzină.
– Ce faci greieraş?
– Merg la Paris, am concert, am avut succes cu chitara la bar.
– Baftă, greieraşule! Dacă-l vezi pe unul Topârceanu prin Paris transmite-i că îmi bag picioarele în fabula lui!