Bancuri Tari 2026

Ară deşi n-are oase,
Şi-n pământ îşi face case.
(râma)

De cu primăvară,
Ca săgeata zboară,
Doamna noastră nouă
Cu coada în două.
(rândunica)

O săgeată de cărbune
Zboară iute peste lume!
(rândunica)

Zboară-n sus,
Zboară-n jos,
Neagră este
De la coadă până la cioc.
(rândunica)

Motan cu blana tărcată
Şi cu coada mult scurtată
La urechi are-agăţaţi
Doi cercei catifelaţi!
(râsul)

Foarfeci are,
Nu croieşte,
Cine-l ştie
Îl ghiceşte!
(racul)

Cred că macu-i place tare
Zilnic cere-n gura mare
După atâta mac-mac-mac
Pleacă să înoate-n lac.
(raţa)

Toată ziua stă pe lac
Şi ne cere mereu… mac!
(raţa)

Nu e cerb, dar ţi se pare,
Când îl vezi din depărtare!
(renul)

Burduhos, voinic şi gras,
Are-un corn înfipt în nas!
(rinocerul)

Cărăuş vestit în turmă
Duce oile din turmă.
(măgăruşul)

Cine este urecheat
Şi mereu încăpăţânat?
(măgarul)

E bun dobitoc
Foarte încăpăţânat
Urechi lungi,
Minte nu are,
Are cruce pe spinare.
(măgarul)

E moţat, nu-i ciocârlan,
Are coiful năzdrăvan,
Chiar o glugă de cioban!
(mătăsarul)

Animal cu chip de om
Ţopăie din pom în pom!
(maimuţa)

Are coarne, dar nu-mpunge,
Şi pe leneşi îi ajunge!
(melcul)

Casa mare-şi duce-n spate,
Pe tălpici adevărate,
Iar pe unde trece lasă
Fir de-argint şi de mătasă.
(melcul)

El nu fuge,
Nici nu împunge,
Merge încet pe cărare
Cu căsuţa în spinare.
(melcul)

Merge, merge…
Greu ajunge.
Are coarne,
Dar nu-mpunge,
Iar când pleacă la plimbare
îşi ia casa în spinare.
(melcul)

Stă întotdeauna-n casă,
Iar de ploaie nici că-i pasă
Şi, deşi n-are picioare,
Merge-agale pe cărare.
(melcul)

Totdeauna sunt acasă
Şi de ploaie nu îmi pasă…
Merg încet, dar chibzuit:
Pe-unde merg las drum albit.
Am şi coarne,
Şi le fac
Lungi sau scurte
După plac.
(melcul)

Voinicel cu cornişoare
Umblă cu casa-n spinare.
(melcul)

Pasăre galbenă-n cioc,
Fluieră un cânt cu foc!
(mierla)

Mâţă cu aripi de peşte
Şi cu colţii cât un cleşte!
(morsa)

Toată noaptea toarce dus
Fără furcă, fără fus.
(motanul)

Noi muncim întreaga vară,
Să o dăm din casă-afară,
Că-i urâtă şi murdară!
(musca)

Nu-i simpatică deloc!
Ţi se bagă-n nas, în gură,
Chiar şi-n oala de pe foc
Şi-n tigaia cu friptură.
(musca)

Am un puişor de drac
Cu doi dinţi de greblă-n cap.
(iedul)

E fricosul cel mai mare
Iute-aleargă-n depărtare,
Dar la morcovi de îl chem,
Vine, doar să-i fac un semn!
(iepurele)

La deal repede şi fără ocol,
Iar la vale rostogol.
(iepurele)

Lungi urechi, picioare lungi,
Doar cu puşca îl ajungi!
(iepurele)

Urecheat cu haine sure
Stă pe câmp şi în pădure.
(iepurele)

Stau pe-al ierbilor covor,
Speriaţi de umbra lor,
De-i pericol, ţuşti, spre zare,
Prelungi umbre zburătoare.
(iepurii)

Un pitic, cumplit duşman,
Zi şi noapte iese-n lan,
Roade spice, boabe fură
În punguţele din gură!
(hârciogul)

Parcă-i câine urâcios,
Umblă mult cu capu-n jos,
Cu cadavre se hrăneşte,
Orişiunde le găseşte!
(hiena)

Elefant scurt în picioare
Intră-n apă la răcoare!
(hipopotamul)

Are-un ac micuţ şi fin,
Zboară lin din floare-n floare,
Acul este cu venin
Iar polenu-i pe picioare.
(albina)

Din flori picuri de dulceaţă
Strânge dis-de-dimineaţă.
(albina)

Ghiceşte: care gospodină
Strânge pentru cină
Zahăr din grădină?
(albina)

Hărnicuţă gospodină
Strânge miere din grădină.
(albina)

Harnică, draga,
Înconjură dumbrava.
(albina)

Harnică şi aprigă,
Are-n gură numai miere,
Iar în coadă ţepi şi fiere.
(albina)

Inspectează floricele
Şi strânge nectar din ele!
(albina)

La cap limbă cu miere,
La coadă limbă cu venin.
(albina)

Animal cu capu-n jos
Şi este foarte ţepos
De vrei să-l ridici de jos.
(ariciul)

Are zeci de ace groase
Dar nu ţese nici nu coase.
(ariciul)

Cine trece-ncet pe uliţi
Înarmat cu mii de suliţi?
(ariciul)

Cui îi place să se-mbrace
În cojoc cu mii de ace?
(ariciul)

Din grădina lui Mihai,
De sub tufe de urzici
A ieşit un ghem de scai
Ca să caute furnici.
Ce să fie oare, ghici?
(ariciul)

Pleacă moşu-ncet la vie
Cu scai mulţi pe pălărie!
(ariciul)

Trece paşa pe uliţe
Cu trei mii de suliţe.
(ariciul)