Bancuri Tari 2026

Criza mondiala
A lovit,
Subit,
Si lumea animala.
Leul, alesul ei pentru un nou mandat,
A constatat
C-au început supusii sa îsi arate coltii:
Îl acuzau cu totii
Ca-n loc de vreo masura,
El sta numai în chefuri, dezbina si înjura,
Crezându-se-mpreuna cu-o haita de lachei,
Descins din neam de zei.
De-aceea, enervate,
Jivinele-si facura si ele sindicate,
Sa poata protesta în mod organizat.
Speriat,
Vazând conducatorul ca gluma se îngroasa,
Ca poate sa o ia chiar dânsul pe cocoasa,
S-a gândit,
C-ar fi mai potrivit,
Sa-ndrepte ura turmei spre un supus docil,
Cu minte de copil,
Care sa nu graiasca
Decât ce-o sa auda din gura lui zeiasca.
Încântat
De propria-i idee, îndata a chemat
Un papagal ce-n juru-i se gudura mereu
Si-l imita la greu:
– Prietene, îi spuse cu aer de magistru,
De astazi tu vei fi un mare prim-ministru!
– Dar eu sunt mic,
O, rege,
Si nu pricep nimic
Din ce se-ntâmpla-n jungla cu criza mondiala!
– Ha, ha! Faci o greseala:
Pricep doar eu, tu n-ai nevoie sa te-agiti,
Ci numai sa imiti,
Ca orice papagal,
Cuvintele rostite de Leul genial!
Vei fi, de ai habar,
Un fel de… avatar.
Hai, vino, sa te-nvat acum ce ai de spus,
Din zori pâna-n apus!
Si micul papagal, destoinic, a-nvatat
Politica de stat…
De-atunci el se tot bate
Cu zeci de sindicate,
Iar Leul, linistit, netemator, etern,
Le-arata tuturor ca hiba-i la guvern.
În fabula aceasta, MORALA ne învata,
Ca oricine în viata
Chiar scapa de scandal,
Când are „papagal”!

Lică Pavel
(Membru al U.S.R.)

“Deoarece nu se mai poate cu actuala echipa guvernamentala, Primul ministru al Romaniei s-a gandit sa aduca 9 experti japonezi pentru posturile de ministri. Iata numele noilor ministri:

1. Nimika Nuimoka
2. Yaspaga Shidute
3. Vreypostu Daybanu
4. Undeypliku Katesparg
5. Winoakuma Kuosuma
6. Furatzara Kutotu
7. Bagabany Labayatu
8. Totkumita Madeskurk
9. Nufurytu Furyo

Iar am avut un vis!…Se facea ca s-a anuntat disparitia actualul guvern. Cum sunt visele, parca eram gol, în cada si am iesit asa, în strada, se dau vestea. Femeile au exclamat „Ooo!!!” Nu stiu de ce: de ceea ce am spus eu sau de ce au vazut ele? O babuta (maicuta?) m-a apostrofat: „Bine, maica, abia acum ? Abia acum iesi în calea mea ?” S-a adunat lumea, ca la balamuc…
Un tinerel, asa, mai verde (la fata, probabil de frig) rosti: „Ce ne spui dumneata, e cool !” „Si ce ne arata, e tot ce ne-a mai ramas!”, adauga o tata. „Arata bine, ca am ramas cu totii în fundul gol!”, completa un batrânel subtirel si chel, baut nitel. Când un politist m-a interogat daca am acoperire în ceea ce spun, abia atunci mi-am dat seama ca sunt gol si m-am dat…de gol!
Mi-a dat cascheta, sa ma acopar…
Visul a continuat, delirant. Eram la pompe funebre, unde toti comentau ca a murit guvernul si pregateau coroane, cu panglici scrise: „Regrete eterne, ca nu s-a întâmplat mai demult!”; „Nu te vom uita! La ce ne-ai facut!”; „Sincere condolante celor care au (mai) ramas în urma ta!”; „Vesnica pomenire (de rau!)”; „Îti vom pastra o grea amintire (mostenire?)!”; „Nici un guvern nu e etern!” Si ultima, mai tare ca toate: „Vine Pastele, sa nu faci precum Isus. Cristos a-nviat!”
În momentul acela, nevasta-mea a deschis televizorul si m-am trezit. La Tv, vorbea Boc… Degeaba m-am culcat la loc. Visul disparuse. Guvernul, nu.