Un taran…

Postat de: admin  /  Categorie: Bancuri Ardeleni


Un taran, mergând pe ogor, vede pe jos un pestisor de aur. Cum se zbatea pestisorul pe uscat, minune mare, începe sa vorbeasca:
-Tarane, fie-ti mila de mine, arunca-ma te rog în balta aia, ca eu sunt regele pestisorilor si ti-oi da tot ce vrei.
-…
-Te rog frumos, tarane, arunca-ma în apa ca ti-oi da toate bogatiile pamantului!
-…
-Îndura-te tarane, o sa-ti dau cel mai frumos palat din lume sa stai în el!
Cu naduf si îndesat, taranul nostru puse calcâiul pe pestisor si îl strivi în tarâna.
– Ma, pe cine faci tu taran?!

Maria se hotaraste…

Postat de: admin  /  Categorie: Bancuri Ion si Maria


Maria se hotaraste sa se spovedeasca popii c-a gresit cu Ion. În acest  “context” îi povesteste ca au tavalit împreuna o mare parte de ogor.
Însa popa curios (vorba cintecului) vrea sa vada cu ochii lui. Într-adevar lucrurile asa stateau si, cum el vrea sa si reconstituie fapta, mai strica o parte din ogor.
La plecare insa parintele constata ca mai e, de partea cealalta a drumului, un ogor intreg facut farâme.
-Doamne, Mario, dar acolo ce-ati facut, ca nu-mi spusesi decit de locu’ asta.
-Aaaa, ridica femeia indiferenta din umeri, acolo s-o tavalit singur Ion cind i-am spus ca am SIDA.