Bancuri Tari 2026

Într-un bar, intra disperat un politist:
-Dom’le, ajutati-ma ca mi-am încuiat cheile în masina si nu stiu ce sa fac!
-Pai, ai lasat un pic geamu’ deschis?
-Da!
-Bine, uite, ia sîrma asta, îndoaie-o la vîrf, ca un cârlig, si prin geamul întredeschis încearca sa le-agati.
-Multumesc, dom’le, m-ai salvat!
Dupa un timp, intra un alt tip în bar tinîndu-se cu mîinile de burta, de râs.
-Ce râzi, nene, ce-ai patit?
-E un politist afara care încearca sa-si scoata cheile din masina cu o sârma… ha ha haaaa…
-Si ce-i asa amuzant, noi i-am spus cum sa faca.
-Da, da’ mai e un politist înauntru care-l ghideaza!

Apel telefonic la o agenţie de fotomodele din capitală. O voce piţigăiată spune:
– Alo! Agenţia de fotomodele Superstar?
– Da.
– Aş vrea să ştiu. Cât plătiţi pentru o şedinţă foto?
– De plătit, plătim foarte bine, dar suntem şi foarte exigenţi. Primim doar fotomodelele care se încadrează în măsurile 90-60-90.
– O, din punctul acesta de vedere vă asigur că nu sunt niciun fel de probleme. La mine coincid întru totul: şi înălţimea, şi vârsa, şi greutatea.

Un individ cu un câine intră într-un bar. Comandă o bere şi zice:
– Am un câine foarte deştept!
După câteva minute:
– Câinele meu este cel mai inteligent!
Lumea din jur se uita deja urât la el. Paharul s-a umplut de tot când el iar afirmă:
– Câinele meu vorbeşte!
– Dar, bine, omule, ne crezi tâmpiţi?! Cum să vorbească un animal?
– Hai să facem pariu! Am sa-i pun o întrebare şi dacă nu răspunde mă scoateţi de aici în şuturi, dar dacă răspunde, faceţi cinste !
– Bine, mă! Ia să vedem!
– Grivei -dragule , cum se cheama chestia aia din piele cu care se tzine calul?!
Câinele se uita în ochii lui şi spune:
– Ham!
– Ăsta a fost un latrat, excroc ce esti!!!!! si-l scot în şuturi pe individ afară. Câinele se duce docil după stapan şi-l întreabă:
– Trebuia să fi spus capastru?

O gagica meseriasa, statea pe marginea drumului si facea autostopul.La un moment dat opreste un popa.Se urca gagica in masina.Dupa vreo 4 km popa incepe sa-i puna mana pe picior la tipa asta meseriasa, si gagica zice:

– Parinte , versetul IV Ioan.

Popa repede is trage mana … Mai merg iei vreo 4 km.. si iara ii pune popa mana pe picior..

– Parinte , versetul IV Ioan.

Ajunge in sfarsit popa acasa, parcheaza masina, ,merge in camera deschide Biblia si citeste VERSETUL IV Ioan :”FIULE ESTI PE CALEA CEA BUNA “.

Intr-un oras din Franta, pe un afis cu o tanara spectaculoasa la intrarea intr-o sala de gimnastica, scria:
“În vara aceasta ce vrei sa fii: sirena sau balena?”
Se spune ca o femeie tanara, ale carei caracteristici fizice nu conteaza, a raspuns la întrebarea de publicitate în acesti termeni:
-Draga domnilor:
Balenele sunt mereu înconjurate de prieteni (delfinii, leii de mare, oamenii curiosi). Acestea au o viata sexuala foarte activa, ramân gravide si au balenute micute dragalase, pe care le alapteaza.
Se distreaza de minune cu delfinii, umplandu-si burta cu creveti. Se joaca si inoata, cutreiera marile, cunoscand astfel de locuri minunate ca Patagonia , marea Barens sau recifii de corali din Polinezia.
Balenele cânta foarte bine si chiar inregistreaza CD-uri. Sunt impresionante si, practic, nu au nici un dusman care sa le vaneze, in afara de om. Ele sunt iubite, aparate si admirate de toata lumea.
Sirenele nu exista. Si daca ar exista, ar sta la coada la cabinetele de psihoterapie, deoarece acestea ar avea o problema serioasa de personalitate: “femeie sau peste?”.
Nu au viata sexuala, pentru ca-i omoara pe barbatii care se apropie de ele, si pe langa acest aspect, pe unde si cum ar putea? Deci, din aceasta cauza, nu au copii. Ele sunt frumoase, adevarat, dar singure si triste.
Pentru mine este clar, doresc sa fiu o balena.
PS: In vremurile astea, in care toata mass-media ne baga in cap ideea ca doar femeile slabe sunt frumoase, eu prefer sa ma delectez cu o inghetata impreuna cu copii mei, cu o cina buna cu un barbat care ma face sa vibrez sau cu o cafea si prajiturele impreuna cu prietenele mele.
Cu timpul câstigam în greutate, pentru ca acumulam multe cunostinte si informatii si cand nu mai au loc in cap sunt distribuite in restul corpului. Asa ca nu suntem grase, suntem teribil de culte.
De astazi, când o sa ma uit la fundul meu în oglinda, o sa ma gândesc:
– Dumnezeule, ce inteligenta sunt …

Nepotul vine in vizita si o gaseste pe bunica de 80 de ani plangand. Nepotul:

– Ce s-a intamplat?

Bunica:
– A murit bunicu· !
– Pai cum s-a intamplat asa o nenorocire?
– Azi dimineata in timp ce faceam sex.
– Dar stiati ca la varsta voastra poate fi fatal !
– Da, de 5 ani o faceam numai duminica si atunci in ritmul lent al clopotelor de la biserica: la ding – o baga, si la dong – o scotea!
– Si atunci care a fost problema!
– A trecut nenorocitul de postas cu.. soneria lui de la.. bicicleta !!!

Odata, un patron urca muntele insotit de contabilul sau si de un magar. Iata insa ca la o cotitura, contabilul si magarul alunecara intr-o rapa.Pentru scurt timp, ei se mai tineau agatati doar de o radacina.Trebuind rapid sa se hotarasca pe cine sa salveze, patronul trase din prapastie magarul in timp ce contabilul se rostogolea in adancuri. La investigatii, procurorul il intreaba cu nedumerire pe patron:
– Si totusi, de ce nu l-ati salvat pe contabil, preferand animalul?
– O clipa m-am gandit sa-l trag pe el dar apoi mi-am zis: daca il salvez pe dumnealui,la primul inventar, o sa-mi impute magarul!

Pisc de gheaţă plutitor,
În mările polilor!
(aisbergul)

Cu flori şi cu soare,
Cu ploi, cu ninsoare,
Trec toate pe rând,
Pletele albind.
(anotimpurile, anii)

Sunt surori, chiar gemene,
Dar nu vor să semene
Între ele nicidecum
Se stropesc cu alt parfum,
Hainele nu sunt la fel,
Au la deget alt inel.
Una-şi pune haină verde,
Alta haina-ncet şi-o pierde;
Una – haină colorată
Alta – alb imaculată
Una-i caldă; alta-i rece
Nimeni nu le întrece
Una păsările aduce
Alta – păsările alungă
Una ni se pare dulce
Alta ni se pare lungă.
(anotimpurile)

Am un pom. Deşi e mare,
Numai patru ramuri are:
Una florile-nf loreşte,
Alta fructele rodeşte,
Alta frunza-ngălbeneşte,
Alta prinde strai de-argint să ţeasă.
(anul cu cele 4 anotimpuri)

Ochi de cer oglindit,
Ferit, în turn adânc adăpostit,
De toată lumea folosit.
(apa din fântână)

Oglinda cerului
În adăpostul pămîntului.
(apa în fântână)

Umbreluţă albăstrea,
Încape lumea sub ea.
(cerul)

Am un brâu vărgat
De cer spânzurat.
(curcubeul)

Brâu arcuit, vărgat,
Splendid colorat,
Pe cer luminat.
(curcubeul)

Năframă vărgată
Peste mare-aruncată.
(curcubeul)

Sus pe cer s-a arătat
Un covor încovoiat!
(curcubeul)

Cine te-ngână
Şi nu te superi?
(ecoul)

Îţi vorbeşte
Şi turceşte,
Şi-orice limbă nimereşte.
(ecoul)

Murgul rage
În pârloage,
Lelea-ngână
În grădină.
(ecoul)

Nu-l întrebi
Şi îţi răspunde
Cauţi în jur
Şi nu ştii unde.
(ecoul)

Am un bour roşu:
Unde paşte
Multă vreme
Se cunoaşte.
(focul)

Armăsar aprig şi roşu;
Dacă paşte
Se cunoaşte
Şi pe unde se opreşte
Iarba-un an nu mai creşte.
(focul)

Cât de mic,
Dar noaptea tot se vede.
(focul)

Galben, roşu la culoare,
Licurici lasă să zboare!
(focul)

Unde doarme boul roşu,
Nu mai creşte iarbă verde.
(focul)

Vântu-l stinge
Vântul îl încinge.
(focul)

Popa-n casă,
Pletele-i pe casă.
(focul şi fumul)

Tatăl încă nu s-a născut,
Şi copilul i-aleargă prin sat.
(focul şi fumul)

Săgeata împăratului
Sparge casa dracului.
(fulgerul)

Un balaur roş, de pară,
A ieşit din nori afară!
(fulgerul)

Parc-ar fi nişte petale,
Ori steluţe ce dansează
Norii le presară iarna
Şi pe gene ţi le-aşază.
(fulgii de nea)

Ce trece prin pod
Şi nu hodorogeşte?
(fumul)

E albastru, ba e sur;
Urcă-n aer binişor
Fără aripi sau motor.
(fumul)

În foc s-a născut,
De foc a fugit,
De foc despărţit,
Iute a murit.
(fumul)

Nu e abur, nu e nor,
Dar la fel e de uşor!
(fumul)

Ori îi iarnă, ori îi vară,
Suie-n pod fără de scară.
(fumul)

Se suie moşul în pod
Fără scară,
Fără mâini
Şi fără picioare.
(fumul)

Nu-i vulcan, să ţineţi minte,
Dar azvârle apă fierbinte!
(gheizerul)

Strugure nu-s,
nici piatră nu-s,
Însă cad din nori, de sus;
Florile eu nimicesc
La căldură mă topesc.
(grindina)

A venit baba din munţi
Peste râuri făcând punţi
Şi a prins spunând poveşti
Flori de gheaţă la fereşti.
(iarna)

Cine vine cu steluţe
Albe-n frunte
Dinspre munte?
(iarna)

Vine dinspre munte
Cu steluţe-n frunte,
Aspră şi căruntă,
Totul înveşmântă.
(iarna)

Ce se rupe când îi spui numele?
(liniştea, tăcerea)

Cine ştie o crăiasă
Toată noaptea luminoasă
Între stele locuieşte
Oare cum se mai numeşte?
(luna)

E rotundă şi bălaie,
Intră noaptea în odaie!
(luna)

O secere fără dinţi
Păşeşte peste munţi.
(luna)

Eu, oare, cum mă numesc?
Corcoduşii-i înfloresc,
Curăţ cerul tot de nori
Şi-n poiene scot miori.
(luna aprilie)

Mi se spune şi florar!
Peri şi meri în floare-s iar,
Ca în toamnă când intraţi
Fructe bune să mâncaţi!
(luna mai)

Eu sunt luna-aceea care,
Scoate ghiocei la soare,
Toporaşi şi lăcrimioară
Bun venit iar, primăvară!
(luna martie)

Doisprezece fraţi aleargă
Anul cât este de lung;
Fug de zor prin lumea-ntreagă,
Niciodată nu se-ajung.
(Lunile anului)

Cin’ se zbate zi şi noapte,
De stânci veşnic se izbeşte
Şi deloc nu oboseşte?
(marea)

Ce trece prin sat
Şi cânii nu bat?
(negura)

De la mare pân’ la munte
Picură stele mărunte.
(ninsoarea)

Grămezi de câlţi,
Peste munţi.
(norii)

Pe deasupra se arată
Munţi de vată scărmănată!
(norii)

Peste ape şi pământ
Plutesc munţi purtaţi de vânt!
(norii)

Pe sub razele de soare
Zboară peste câmp o floare.
(norul)

Trece monstrul marea
Cu părul alb ca sarea.
(norul)

Un burete uriaş
Şterge praful din oraş.
(norul)

Ia gândeşte-te şi spune
Cine-i mai bogat în lume?
(pământul)

Între nori şi-ntre pământ
Sfori de apă cad pe rând!
(ploaia)

Astăzi în grădina mea,
Am văzut după perdea,
Cum o zână frumuşică,
Da iar viaţă la grădină.
Oare cine este? Oare?
(primăvara)

Călător ce merge-agale
Numai pe unde e vale!
(râul)

Dis de dimineaţă-n zori
Varsă lacrimi peste flori
Soarele s-a ridicat
Şi pe loc el le-a uscat.
(roua)

Iat-o nu-i
Dacă nu-i
Nici eu n-o spui.
(scânteia)

Când apare el pe cer,
Stelele s-ascund şi pier!
(soarele)

De pe cer o sită mare
Cerne pe pământ dogoare!
(soarele)

Măr de aur lucitor
De viaţă dătător.
(soarele)

Măr frumos şi aurit,
Chiar din cer a răsărit.
Ziua întreagă străluceşte
Şi pământul încălzeşte.
Cine e?
(soarele)

Cuie mici cu măciulie
Strălucesc pe cer o mie,
Dar când iese soarele
Fug de-şi rup picioarele.
(stelele)

Nu spune nimic
Şi-mi spui numele;
Cine-s?
(tăcerea, liniştea)

Ce e pe lume mai scurt şi mai lung,
Mai încet şi mai repede,
Mai dispreţuit şi mai regretat,
Mai preţuit şi mai pierdut?
(timpul)

Ce trece pe dinaintea ochilor
Şi nu-l poţi vedea?
(timpul)

Trece nevăzut,
Re pede de necrezut,
Nu fuge, nu sare,
  Rost mare în lume are.
(timpul)

Cine-aduce ploi mărunte,
Şi nespus de multe fructe?
(toamna)

Urlă lupul la hotară
Şi s-aude-n altă ţară.
(tunetul)

Ce merge pe apă şi nu se udă?
(umbra)

Ce vezi şi nu prinzi,
Merge pe apă şi nu se udă
Şi-oricât fugi de ea
Tot te va urma?
(umbra)

Cin’ se ţine de oricine
Numa-n zilele senine?
(umbra)

Fug de tine
Şi tu musai după mine.
(umbra)

Care forţă pribegită
Apa mării o agită?
(vântul)

Ce zboară pe sus
Şi nu-l vezi?
(vântul)

Cine trece pe la poartă,
Şi câinii nu îl latră?
(vântul)

Cin’ se zbate zi şi noapte
De stânci veşnic se izbeşte
Şi deloc nu oboseşte?
(valul)

Urlu şi mă învârtesc
Pe drumeţi îi îngrozesc.
(viscolul)

Fuge fără de picioare
De n-o prinzi
Nici de-a călare.
(vremea)

Ce movilă e grozavă,
Că aruncă-n ceruri lavă?
(vulcanul)

Ca făina, alb se cerne,
Albă cergă ea aşterne.
(zăpada)

Laptele gerului,
Sub streaşina cerului.
(zăpada)

Moale, albă şi pufoasă,
Pentru câmp e haină groasă.
(zăpada)

Nu-i făină, dar se cerne;
Nu-i covor, dar se aşterne.
(zăpada)

Sunt albă şi pufoasă,
Mă aştern pe străzi, pe case.
Bulgări moi eu fac din ea
Şi un mare om de nea.
(zăpada)

Ce se micşorează pe măsură ce creşte?
(ziua, luna, anul, viaţa)

Am o cloşcă,
C-o aripă neagră şi una albă.
Cu cea neagră îşi adună puii,
Cu cea albă îi împrăştie.
(Ziua şi noaptea)

Cine-i albă şi neagră,
Caldă şi rece,
Vine şi trece?
(Ziua şi noaptea)

Două fete-mi poartă salbă
Una-i neagră, alta-i albă.
Ne-ncetat se tot alungă
Şi nu pot să se ajungă.
(Ziua şi noaptea)

Sunt două surori în lume,
Neasemenea la nume:
Una-i albă, luminată,
Ş-alta neagră-ntunecată;
Se gonesc prin lumea lungă,
Şi nu pot să se ajungă.
(ziua şi noaptea)

Vaca neagră intră-n sat,
Toată lumea s-a culcat;
Vaca albă când soseşte,
Toată lumea se trezeşte.
(ziua şi noaptea)