Bancuri Tari 2026

Cică domnul prim ministru plecase să taie panglica la câţiva kilometri de autostradă. Uitându-se pe geamul maşinii, vede la marginea drumului doi amărâţi care frâmântau chirpici cu picioarele goale.
Intrigat de ceea ce vede, domnul prim ministru opreşte maşina şi îi întreabă pe cei doi:
– Măi, oameni buni, nu vă este ruşine dă faceţi nenorocirea asta de chirpici, într-o ţară membră a Uniunii Europene, care tocmai a reuşit, sub îndrumarea FMI, să se macrostabilizeze? Ce-i înapoierea asta? Ce faceţi cu amestecul ăsta oribil de bălegar, paie şi noroi?
– Domnule prim ministru, răspunde unul dintre indivizi, nu-l facem pentru noi. Îl exportăm în Federaţia Rusă.
– Îl exportaţi în Rusia?!! Extraordinar! Ce luaţi pe el?
– Ştiţi, ruşii nu prea au rezervă valutară, aşa că ne plătesc în natură. Ne dau o mie de AK-47 pe tona de chirpici.
– Sunteţi nebuni?! Introduceţi ilegal armament în ţară !
– Nuuu! Nu intră neam de AK-47 în România. Le reexportăm imediat în Iran .
– În Iran?! La teroriştii ăia? Ce luaţi de la ei?
– Petrol, domnule prim ministru. Pentru fiecare AK-47, câte o tonă de petrol, dar să ştiţi că nu îl aducem ilegal în ţară . Din Iran , pleacă direct în Japonia, că ăia, or fi ei deştepţi, dar n-au petrol.
– Ce luaţi din Japonia, ce vă dau pe petrol?
– Ehh! Nişte rahaturi de microcipuri, de încap o mie într-un portofel, dar le vindem americanilor, că au nevoie de fleacurile astea, ca să facă nişte rachete. Să ştiţi că plătesc bine. Pentru fiecare flecuşteţ din ala, ne dau zece mii de dolari.
– Zece mii de dolari?!! Şi ce faceţi cu ei?
– Păi acum devine complicat, că trebuie să schimbăm la bancă dolarii pe euro.
– De ce?
– Pentru că bulgarii nu vor decât euro.
– Dar ce treabă aveţi voi cu bulgarii?
– Păi, domnule prim ministru, noi, cu tranziţia şi cu austeritatea, am sărăcit de tot. Nu mai avem animale. Cum să facem chirpici, dacă nu importăm bălegar de la bulgari!

O bătrână merge încet pe trotuar abia târând după ea doi saci de gunoi. Unul din saci se rupe şi bancnote de 20 euro încep să se înşire pe trotuar.
Un poliţist aflat în apropiere o opreşte şi îi spune:
– Doamnă, vi s-a rupt sacul şi vă cad banii.
Bătrâna se uită şi spune:
– Noroc că aţi văzut, domnule poliţist, acum trebuie să mă întorc să adun banii!

– Staţi, că nu-i aşa simplu! De unde aveţi banii, nu i-aţi furat?
– Nu, domnule, e simplu. Eu stau lângă un teren de fotbal şi unii dintre spectatori vin să urineze printre uluci pe florile mele. Aşa că, atunci când e o partidă, îmi iau foarfeca de vie şi mă aşez în spatele gardului. Când vine vreunul la gard, eu îl apuc bine şi-i spun: 20 euro sau ţi-o tai! Poliţistul se gândeşte că e just şi începe să râdă.
– Dar ce aveţi în celălalt sac?
– Păi, domnule poliţist, gândiţi-vă şi dumneavoastră, nu toţi vor să plătească…

Popescu şi Popeasca îşi serbează cea de-a 25-a aniversare a căsătoriei într-un hotel luxos. Popescu merge la recepţie să ia cheia de la cameră, unde o tânără în fustă scurtă şi foarte frumoasă îi spune câteva cuvinte, la care Popescu reacţionează vehement şi o expediază. Ajung în cameră unde soţia îl întreabă:
– Cine era tânăra aceea drăguţă la care te-ai răstit?
– Era o prostituată…
– Nu îmi vine să cred, fata aia drăguţă?
– Ştii ce? Dacă nu crezi îţi voi dovedi.
Ridică receptorul, formează numărul de la recepţie şi ceru să se trimita fata la camera lui. Apoi îi spuse soţiei să intre la baie, cu uşa întredeschisă şi să asculte ce se petrece.
În câteva minute se aud bătăi în uşă. Intră tânăra în cameră şi începe să se mişte lasciv pe lângă Popescu.
– Cât costă? întreaba el.
– 125 de euro oră şi dacă vrei ceva special atunci încă 100.
– Eu am crezut că e 25 euro! se enervează Popescu.
– Eşti nebun? Cine naiba crezi că o face cu 25 de euro!? zise ea.
– Păi atunci nu vreau… La revedere!
După ce fata pleacă din cameră, iese Popeasca din baie şi înmărmurită spune:
– Nu îmi vine să cred…
– Hai să uităm cele întâmplate şi să mergem să luăm cina, zice el.
În restaurant, dupa cină, cei doi soţi sorbeau câte un pahar de vin, când apare tânăra şi îi zice lui Popescu:
– Vezi ce primeşti pentru 25 de euro?

Se organizează şedinţă de partid la legume. Se ridică delegatul de la Judeţ:
– Tovarăşi, avem nevoie de propuneri pentru secretarul organizaţiei de bază!
Prima propunere:
 – O propun pe tovarăşa Roşia! E o tovarăsă hrănitoare, ieftină, iubită de popor şi are şi o culoare muncitorească.
Obiecţie:
– Da, dar tovarăşa Roşia înainte de a fi roşie a fost Verde, şi-a schimbat culoarea politică, deci nu putem pune bază în ea…
A doua propunere:
– Îl propun pe tovarăşul Cartof. E un tovarăş iubit de popor, cu producţie mare la hectar, modest, trăieşte sub pământ, poate fi folosit în multe feluri …
Obiecţie:
– Da, dar tovarăşul Cartof provine din America , ţara imperialismului, aşa, că…
A treia popunere :
– O propun pe tovarăşa Fasole. E ieftina, face parte din meniul tuturor românilor, uşor de cules…
Obiecţie:
– Da, dar din păcate tovarăşa fasole are obiceul să te vorbească pe la spate…
A patra propunere:
– Eu am o propunere imbatabilă: tovarăşul Morcov. Are o culoare muncitorească, are o privire ageră, trăieşte modest, sub pământ şi, lucrul cel mai important, nimeni nu poate să conteste că acolo unde intră morcovul nu se face treabă!

Într-o noapte, un tip intră într-un bar şi cere barmanului o băutură. Apoi, el cere încă una. După ce a baut mai multe păhărele, barmanul devine îngrijorat.
– Care este problema? întreabă barmanul
– Eu şi soţia mea am avut o dispută în urma căreia ea s-a jurat că nu mai vorbeşte cu mine un an întreg! explică tipul.
Barmanul s-a gândit la asta un timp:
– Dar, totuşi, nu este un lucru bun că ea nu mai vorbeste cu tine? întreabă barmanul.
– Ba da, dar astăzi se împlineşte un an de atunci…

Doi piraţi, la o sticlă de rom. Unul dintre ei, cu un cârlig în loc de mână, cu un picior de lemn şi cu un ochi de sticlă. Celălalt, curios, îl întreabă:
– Unde ţi-ai pierdut piciorul ?
– Am căzut odată peste bord şi, până să mă tragă baieţii mei din apă, a apărut un rechin şi m-a lăsat fără picior.
– Dar cu cârligul ăsta în loc de mână?
– Un inamic mi-a tăiat mâna cu sabia.
– Şi ochiul cum l-ai pierdut ?
– Mă uitam după o pasăre care zbura deasupra corabiei şi ea s-a găinăţat exact pe ochiul meu.
– Şi cum, ţi-ai pierdut ochiul de la un găinaţ?!
– Eh, era prima mea zi cu cârligul…

Într-un compartiment de tren stăteau două tinere alături de o băbuţă care croşeta liniştită. Cele două discutau cam ce şi-ar dori fiecare de la un bărbat. Prima zice:
– Îmi doresc un bărbat tânăr, cu apartament şi maşină, cu diplomă de inginer, cu loc de muncă bine plătit şi la pat să fie – că tot suntem în tren – ca un accelerat!
A doua domnişoară zice:
– Pe lângă ce-ai spus tu, eu îmi doresc să aibă şi o vilă la munte şi una la mare, iar la pat să fie – că tot suntem în tren – ca un rapid!
Băbuţa îşi cere scuze că se amestecă în discuţia lor şi continuă:
– Dacă aş mai fi tânără, nu m-ar mai interesa apartament, vilă, diplomă, dar mi-aş dori ca la pat să fie – că tot suntem in tren – ca un marfar!
– Vai, bunico! Dar marfarul e murdar!
 – Da! Dar e lung, staţionează mult timp în gară… şi mai face şi manevre! 

– Domnişoară, îl acuzaţi pe inculpat că v-a violat pe bancheta din spate a maşinii, spuneţi cum s-a întâmplat…
– Păi m-a aşezat cu picioarele pe mânerele alea care sunt deasupra uşilor şi m-a violat.
Din sala se aude un hohot puternic de râs.
– Păstraţi liniştea! Ce-ai domnule, de ce râzi aşa, suntem într-o sală de tribunal!
– Vă rog să mă scuzaţi, dar eu am maşină de 15 ani şi habar n-aveam pentru ce sunt mânerele alea…