Bancuri Tari 2026

Un cuplu căsătorit. În pat. În timp ce soţia se pregăteşte de culcare, soţul aprinde lampa de pe noptieră şi începe să citească
o carte. Din când în când, mâna lui coboară şi mângâie “bijuteriile” soţiei. Face asta pentru scurt timp apoi continuă cu cititul. Soţia devine din ce în ce mai înfierbântată şi se gândeşte că soţul are nevoie de puţină încurajare pentru a duce treaba la bun sfârşit. Aşa că se scoală şi începe să se dezbrace. Soţul confuz o întreabă:
– De ce te dezbraci?
– Păi, am crezut că vrei să facem dragoste.
– Nu, deloc.
Soţia supărată:
– Atunci, ce ma tot atingeai acolo jos?
– Îmi umezeam degetele ca să pot întoarce paginile cărţii.

Un tip intră într-o farmacie şi cere o cutie de aspirine făcându-i mereu cu ochiul farmacistului. Farmacistul îl serveşte şi, când să plătească, clientul începe să se scotocească prin buzunare scoţând tot felul de prezervative, de diferite modele, până reuşeşte să dea de bani şi plăteşte.
– Nu vă supăraţi, dar ce-i cu toate prezervativele astea?
– Domnule, eu sunt prezentator la TV şi am ticul ăsta idiot de a face cu ochiul, când sunt nervos. Nu-mi trece decât cu aspirină. Prezervativele sunt de la cele şase farmacii pe la care am trecut până acum.

Colonelul Schmith, comandantul trupelor SS, face inspecţie trupelor de elită. La un moment dat se opreşte în faţa unui soldat care avea câteva fire de barbă nerasă şi îi arde una peste faţă cu cravaşa:
– Te doare soldat?
– Nu, să trăiţi!
– De ce?
– Pentru că fac parte din trupele de elită!
La următorul soldat observă un nasture lipsă… îl altoieşte şi pe ăsta:
– Te doare soldat?
– Nu, să trăiţi!
– De ce?
– Pentru că fac parte din trupele de elită!
Colonelul începe să se întunece la faţă când la capătul rândului observă ceva… şi nu-i vine să-şi creadă ochilor… unui soldat îi ieşea obiectul ţeapăn din pantaloni… merge şi o loveşte cu sete…
– Te doare soldat?
– Nu, să trăiţi!
– De ce?
– Pentru că-i a colegului din spate…

Soţul gelos angajează un detectiv să-i urmărească soţia pe care o bănuia de infidelitate. După o săptămână de filaj detectivul îi dă raportul.
– Trei zile la rând soţia dumitale a plecat de la serviciu, împreună cu şeful ei şi, după ce au luat prânzul în separeul unui restaurant cochet, într-o atmosferă romantică, cu flori şi şampanie, au râs si s-au ţinut de mână, s-au dus la hotel şi s-au închis în cameră.
– Şi mai departe ce s-a întâmplat?
– Păi mai departe i-am văzut pe gaura cheii cum se sărutau.
– Extraordinar! Simt cum mă sufoc de mânie. Şi mai departe ce s-a mai întâmplat? întrebă soţul gelos.
– Păi bărbatul a trântit-o pe pat şi s-a aruncat peste soţia dumitale.
– Da, şi apoi? Ce s-a întâmplat mai departe, că o omor!
– Păi el şi-a scos cămaşa şi ea bluza…
– Ah, divorţez! Spune mai departe!
– Păi şi-a scos el pantalonii şi doamnei i-a dat fusta jos.
– Nu-mi vine să cred! Aşa nu se mai poate! Şi, şi mai departe?
– Păi şi-au dat şi chiloţii jos.
– Şi?…
– Păi nu mai ştiu, că au aruncat chiloţii tocmai pe clanţa uşii şi n-am mai văzut, zice detectivul.
– Uite vezi, oftează soţul, incertitudinea asta mă omoară!

O femeie avea o fată și un băiat. Fata s-a măritat, fiul s-a însurat. Stă femeia și-i povestește vecinei despre viata copiilor săi.
 – Feciorul meu are un mariaj nefericit, el face curat în casă, spală, gătește, dejunul în pat îl duce, iar târfa aia nu face decât să doarmă, să se uite la televizor și să umble pe la coafor. În schimb fata are o căsătorie fericită, bărbatu-său gătește, umblă prin magazine după cumpărături, spală, cafeaua dimineată o pregătește, iar ea sărmănica poate să se mai odihnească un pic, să doarmă mai mult și să aibă mai multă grijă de ea.

Un bărbat se căsătoreşte şi vine acasă îşi ia soţia şi soacra şi le zice:
– Fiţi atente să vă zic programul meu. Când vin acasă vreau să mănânc şi vreau să găsesc mâncarea nici prea caldă nici prea rece.
La care soţia: ietete!
La care soacra: ietete!
La care bărbatul: Nici un ietete, eu sunt bărbatul eu comand.
– După ce mănânc vreau să fac baie şi vreau să găsesc apa nici prea caldă nici prea rece în cadă.
La care soţia: ietete!
La care soacra: ietete!
La care bărbatul: Nici un ietete, eu sunt bărbatul eu comand.
– După ce fac baie vrea să îmi citesc ziarul şi vrea la fotoliu să îmi aduceţi papucii de casă.
La care soţia: Ietete!
La care soacra: Ietete!
La care bărbatul: Nici un ietete, eu sunt bărbatul eu comand.
– După ce îmi citesc ziarul vreau să mă culc, până la 12 noaptea mă culc cu soţia, după 12 noaptea mă culc cu soacra.
La care soţia:
– ietete!
La care soacra:
– Nici un ietete, el este bărbatul el comandă.

– Mai Vasalie, da-mi împrumut un chil de palinca pâna ce-oi face-o pe-a me.
– Ia, mai Ioane, ca doar suntem pretini.
Ion, dupa doua zile:
– Mai Vasalie, mai da-mi un chil de palinca, ma, ca n-am reusit s-o fac pe-a me.
– Ia, ma Ioane, c-o s-o faci azi, mâne si tu.

Ion dupa o saptamâna venea spre poarta lui Vasalie care era la masa cu Maria lui.
Vasalie îi zice lu’ nevastasa:
– Tu, Marie, daca vine la noi, zi-i ca nu-s acasa (si se baga sub pat).
Vine Ion si zice:
– Ziua buna, Marie!
– Ziua buna, Ioane.
– Apai, Vasalie une-i?
– Nu-i acasa, zice ea.
– No, eu am vinit cu ale doua chile de palinca si cu înca o jumate sa ne cinstim ca-ntre pretini din palinca noua.
Daca Vasalie nu-i aci, ne-om cinsti doar noi.
Se cinstesc, se-ncalzesc, se suie-n pat si s-apuca Ion de … Maria.
Vasalie de sub pat aude, simte oarece si cugeta adânc:
‘Tu-i mama ei de treaba , Ce sa fac ? Pusca am, cartuse am, cureaua-i lata, dar nu-s acasa …

Un om bun ajunge în Rai unde îşi primeşte aripioarele, primeşte un loc pe un norişor pufos, harfă la mână şi începe viaţa de Rai: toată ziua apa face pic-pic-pic, albinuţele bâz-bâz-bâz, păsărelele cip-cip-cip. O zi, două, trei, o săptămână, două, o lună, două, trei. Plictiseală mare aşa că se gândeşte:
– Hai să dau o raită pe-aici.
Vede pe panoul de anunţuri: “Sejur în Iad: 7 zile preţ 7 pene din aripi”. Îşi smulge şapte pene din aripă şi plăteşte pe loc, e suit în autocar şi după o oră ajunge la poarta Iadului. Se deschid porţile şi apar cinci tipe supebe. Petrece şapte zile de superbe cu nebunii, distractii. Dar se temină zilele şi se întoarce în Rai pe norişorul lui pufos, apa pic-pic-pic, albinutele bâz-bâz-bâz, păsărelele cip-cip-cip. O zi, două, o săptămână, două, trei, o lună.
– Gata! Aşa nu se mai poate. Mă duc să-mi fac actele de transfer în Iad!
După o săptămână primeşte actele, se suie în autocar şi ajunge la porţile Iadului. Se deschid porţile şi apar şapte hăndrălăi cât dulapul de musculoşi, îl leagă şi-l bagă în cazan la fiert. Nu mai înţelege nimic. Trece pe-acolo Prea Împieliţatul şi profitând de ocazie îl opreşte şi-l întreabă:
– Cum cu o săptămână înainte a fost aşa de de super cu gacigile şi tot tacâmul şi acum e groaznic?
– Asta-i diferenţa dintre turist şi emigrant!