Bancuri Tari 2026

Merita sau nu sa apelezi la sedinte de psihoterapie?

– Doctore, in fiecare seara, cand ma culc, e cineva ascuns sub pat. Ma scol, ma uit si acolo nu-i nimeni. Ma culc la loc, dar dupa un timp ma dau jos
si iar ma uit sub pat dar nu-i nimeni. Chestia asta ma distruge: puteti face ceva ?
– Va vindec in 2 ani de psihoterapie, cu cate trei sedinte pe saptamana.
– Si cam cat o ma va costa?
– 100 pe sedinta!
– Hm… ma mai gandesc…
Dupa 6 luni, psihiatrul se intalneste cu pacientul:
– N-ai mai revenit pe la cabinet…
– Cu 100 per sedinta ??? Baiatul care-mi aduce pizza mi-a rezolvat problema cu doar 5 !
– Baiatul cu pizza ?!? Chiar asa ??? Si cum a procedat ?
– M-a sfatuit sa tai picioarele de la pat !

[tp_product id=”563030″ feed=”90″]

Concurs: Cea mai ermetica masina!!!

Vin cei de la Peugeot cu ultimul model.
Comisia intreaba:
– Ati facut testul cu pisica?
– Nu, cum testul cu pisica?
– Bagam o pisica inauntru…
Dupa doua zile pisica moare, nu mai avea aer, masina era ermetica.
Vine ultimul model de BMW, comisia intreaba:
– Ati facut testul cu pisica?
– Nu, ce test cu pisica?
– Bagam o pisica inauntru…
Dupa o zi pisica moare fara aer. E intr-adevar cea mai ermetica masina.
Vin si cei de la Logan . Comisia intreaba:
– Ati facut testul cu pisica?
– Da!
– Si cum l-ati facut?
– Pai am bagat pisica inauntru si pe unde scotea capul, chituiam…

[tp_product id=”413799″ feed=”107″]

Intră nevastă-mea aseară în casă şi mă întreabă:
– Dar mama unde-i?
– Face hidromasaj,… i-am răspuns.
– Da’ ce, avem noi cumva cada cu hidromasaj şi nu ştiu eu? m-a întrebat.
– Nu, e doar vechea noastră cadă, doar că am legat la ea două fire de la priză.

Angajatul: Scuzaţi-mă, domnule, pot să vorbesc cu dumneavoastră?
Şeful: Sigur, intră, ce pot să fac pentru tine?
Angajatul:  Știţi, sunt angajatul aceste firme de peste zece ani.
Boss: Așa…
Angajatul: Nu vreau s-o iau pe ocolite.  Aș vrea o mărire de salariu. Sunt mai multe companii care mă caută dar am zis să vorbesc cu dumneavoastră prima dată.
Şeful: O mărire? Ti-aș da o mărire de salariu, dar nu e timpul potrivit pentru asta acum.
Angajatul: Vă înțeleg și stiu că situaţia economică curentă are un efect negativ asupra vânzărilor, dar trebuie sa luaţi în considerare că muncesc mult, am iniţiativă şi sunt loial acestei companii de peste zece ani.
Şeful:  Ok, luând în considerare aceşti factori şi pentru că nu am chef să caut pe altcineva în locul tău, îţi ofer o mărire de 10% şi încă 5 zile de concediu pe an. Ce zici?
Angajatul: Excelent. Mulţumesc, domnule!
Şeful: Înainte să pleci, de curiozitate, care sunt companiile care te caută?
Angajatul: O… Electrica, Distrigaz, Romtelecom, ApaNova şi banca.

[tp_product id=”497536″ feed=”107″]

Un tânăr s-a dus la un bătrân înţelept pentru a-l ajuta cu un sfat.
– Înţeleptule, am venit la tine pentru că mă simt atât de mic, de neînsemnat, nimeni nu dă doi bani pe mine şi simt că nu mai am forţa să fac ceva bun. Ajută-mă, învaţă-mă cum să fac să fiu mai bun? Cum să le schimb oamenilor părerea despre mine?
Fără ca măcar să se uite la el, batrânul îi spuse:
– Îmi pare rău, băiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personală. Poate după aceea.
Apoi, dupa o mică pauză, adaugă:
– Dacă m-ai putea ajuta tu pe mine, poate că aş rezolva problema mea mai repede şi aş putea să mă ocup şi de tine.
– Aş fi încântat să vă ajut, bâigui tânărul cam cu jumătate de gură, simţind ca iarăşi e neluat în seamă şi amânat.
– Bine, încuviinţă bătrânul înţelept. Îsi scoase din degetul mic un inel şi-l întinse băieţanului adăugând:
– Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la târg. Trebuie sa vând inelul acesta pentru că am de plătit o datorie. E nevoie însă ca tu să iei pe el cât se va putea de mulţi bani, dar ai grijă ca nici în ruptul capului să nu-l dai pe mai puţin de un bănuţ de aur. Pleacă şi vino cu banii cât mai repede.
Tânărul lua inelul, încălecă şi plecă. Odata ajuns în târg începu să arate inelul în stânga şi-n dreapta, doar-doar va gasi cumpărătorul potrivit.
Cu toţii manifestau interes pentru mica bijuterie, pâna când le spunea cât cere pe ea. Doar ce apucă să le zică de bănuţul de aur, unii râdeau, alţii se încruntau sau îi întorceau imediat spatele. Un moşneag i-a explicat cât de scump este un ban de aur şi că nu poate să obţină un asemenea preţ pe inel. Altcineva s-a oferit să-i dea doi bani, unul de argint şi unul de cupru, dar tânărul ştia că nu poate vinde inelul pe mai puţin de un banut de aur, aşa că refuză oferta. Dupa ce bătu târgul în lung şi-n lat, răpus nu atât de oboseală, cât mai ales de nereuşită, luă calul şi se întoarse la batrânul întelept.
Flăcăul şi-ar fi dorit să aibă el o monedă de aur pe care s-o poata da în schimbul inelului, ca să-l poată scăpa pe învăţat de griji şi, astfel, acesta să se poată ocupa şi de el. Intră cu capul plecat.
– Îmi pare rau, începu el, dar n-am reuşit să fac ceea ce mi-aţi cerut. De-abia dacă aş fi putut lua doi sau trei bănuţi de argint pe inel, dar nu cred să pot păcăli pe cineva cu privire la adevărata valoare a inelului.
– Nici nu-ţi imaginezi cât adevăr au vorbele tale, tinere prieten! spuse zâmbitor înteleptul. Ar fi trebuit ca, mai întâi, să cunoaştem adevărata valoare a inelului. Încalecă şi aleargă la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cât face. Spune-i că ai vrea să vinzi inelul şi întreabă-l cât ţi-ar da pentru el. Dar, oricât ţi-ar oferi, nu-l vinde. Întoarce-te cu inelul!
Flăcăul încălecă şi plecă în goană. Bijutierul examină atent micul inel, îl privi printr-o lentilă specială, îl răsuci, şi apoi zise:
– Spune-i învăţătorului că, dacă ar vrea sa-l vândă acum, nu-i pot oferi decât 58 de bani de aur pentru acest inel.
– Cuuum, 58 de bani de aur?!? – exclamă năucit tânărul.
– Da, răspunse bijutierul. Ştiu că-n alte vremuri ar merita şi 70, dar dacă vrea să-l vândă degrabă, nu-i pot oferi decât 58.
Tânărul mulţumi şi se întoarse degrabă la învăţat, povestindu-i pe nerăsuflate cele întâmplate.
– Ia loc, te rog – îi spuse acesta după ce-l ascultă. Tu eşti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasă şi unica. Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cât de mare este valoarea ta.
Spunând acestea, lua inelul şi şi-l puse din nou pe degetul mic.
– Cu toţii suntem asemenea lui, valoroşi şi unici, perindându-ne prin târgurile vieţii şi aşteptând ca mulţi oameni care nu se pricep să ne evalueze.

O familie de viermi traia intr-un rahat. Micul vierme o intreaba pe mama sa:

– Mama, noi am putea trai intr-un mar?

– Da, fiule, am putea trai intr-un mar.

– Mama, noi am putea trai intr-o banana?

– Da, fiule, am putea trai intr-o banana.

– Atunci, mama, de ce traim intr-un rahat?!?

– Pentru ca suntem patrioti si asta e tara noastra, fiule!

– Am impresia că deseară noul meu prieten vrea să-mi faca o surpriză şi să mă ducă la Polul Sud… zise o blondă unei prietene.
– Nu pot să cred… Ar face el asta pentru tine?
– Desigur. Mi-a zis chiar cu gura lui: “Deseara îţi dau să te joci cu pinguinul!”.

Un profesor de matematică, observând că are ceva probleme cu chiuveta din bucătărie, a fost nevoit să cheme un instalator. În următoarea zi, instalatorul a venit, a strâns câteva șuruburi, a înfiletat câteva chestii, apoi totul a funcționat ca înainte. Profesorul a fost mulțumit. Totuși, când instalatorul i-a dat nota de plată, acesta a fost șocat. Profesorul:
– Asta înseamnă o treime din salariul meu lunar!!!
Până la urmă, totuși, a plătit, iar instalatorul i-a zis:
– Vă înțeleg, să știți. De ce nu veniți la firma noastră, să depuneți dosarul pentru o slujbă de instalator? Veți câștiga de trei ori mai mult decât o faceți acum. Dar nu uitați, când depuneți dosarul, să le spuneți că ați terminat doar 7 clase. Nu le plac oamenii educați.
Prin urmare, profesorul nostru și-a luat o slujbă de instalator, iar viața lui a devenit mai ușoară din punct de vedere financiar. Tot ce trebuia să facă era să strângă un șurub-două.
Într-o zi, șeful companiei a hotărât că trebuie ca fiecare angajat să se ducă la seral, pentru a-și termina și clasa a 8-a. Profesorul nostru a trebuit să meargă, evident. S-a întâmplat ca primul curs să fie de matematică. Profesorul, vrând să vadă nivelul de cunoaștere al studenților, i-a întrebat formula ariei cercului. Cel pe care l-a numit a fost chiar profesorul. Ajungând la tablă, și-a dat seama că a uitat formula, așa că a început să o deducă. A umplut tablele cu integrale, diferențiale etc. La sfârșit, rezultatul pe care-l avea era „minus pi r pătrat”. Neconvenindu-i acel minus, s-a apucat iarăși de calcule, de la început. Nimic nu s-a schimbat, tot același rezultat a obținut. De fiecare dată a obținut aceeași chestie. S-a uitat puțin spre clasă, speriat, moment în care a observat că toți instalatorii îi șopteau:
– Schimbă limitele de integrare!