Bancuri Tari 2026

Doi patroni stau la o bere.
 – Tie cum îti merge?
 – Prost tare. Da’ tie?
– Prost de tot.
– Auzi, da’ tu mai dai salarii?

– Nuuu, de vreo trei luni nimic. Tu?
 – De prin septembrie zero. Da’ angajatii tăi mai vin la muncă?
 – De mirare, da’ vin în fiecare dimineată, semnează condica, muncesc. Dar ai tăi?
– Și-ai mei la fel.
Cad ei pe gînduri o vreme, cînd unul dintre ei zice:
– Să știi tu ca ăștia vin la muncă de plăcere! Ce-ar fi să le punem o taxă de intrare?!

Trei surori de 92, 94 şi 96 de ani locuiesc împreună. Într-o seară, bătrâna de 96 de ani se duce să facă o baie. Bagă un picior în cadă, după care strigă:
– Ieşeam din cadă sau intram în cadă?
Sora de 94 de ani o aude şi-i strigă:
– Nu ştiu, stai să vin să vad. O ia pe scări şi deodată se opreşte şi strigă:
– Vroiam să urc sau să cobor?
Sora cea mai mică era la bucătărie, servea ceaiul. Ascultându-le, dă din cap şi spune:
– Sper ca niciodată să nu ajung să mă lase memoria!
Apoi bate în masa de lemn şi strigă:
– Vin imediat să vă ajut pe amândouă, dar mai întâi să văd cine e la uşă!

– Mai Vasalie, da-mi împrumut un chil de palinca pâna ce-oi face-o pe-a me.
– Ia, mai Ioane, ca doar suntem pretini.
Ion, dupa doua zile:
– Mai Vasalie, mai da-mi un chil de palinca, ma, ca n-am reusit s-o fac pe-a me.
– Ia, ma Ioane, c-o s-o faci azi, mâne si tu.

Ion dupa o saptamâna venea spre poarta lui Vasalie care era la masa cu Maria lui.
Vasalie îi zice lu’ nevastasa:
– Tu, Marie, daca vine la noi, zi-i ca nu-s acasa (si se baga sub pat).
Vine Ion si zice:
– Ziua buna, Marie!
– Ziua buna, Ioane.
– Apai, Vasalie une-i?
– Nu-i acasa, zice ea.
– No, eu am vinit cu ale doua chile de palinca si cu înca o jumate sa ne cinstim ca-ntre pretini din palinca noua.
Daca Vasalie nu-i aci, ne-om cinsti doar noi.
Se cinstesc, se-ncalzesc, se suie-n pat si s-apuca Ion de … Maria.
Vasalie de sub pat aude, simte oarece si cugeta adânc:
‘Tu-i mama ei de treaba , Ce sa fac ? Pusca am, cartuse am, cureaua-i lata, dar nu-s acasa …

Un om bun ajunge în Rai unde îşi primeşte aripioarele, primeşte un loc pe un norişor pufos, harfă la mână şi începe viaţa de Rai: toată ziua apa face pic-pic-pic, albinuţele bâz-bâz-bâz, păsărelele cip-cip-cip. O zi, două, trei, o săptămână, două, o lună, două, trei. Plictiseală mare aşa că se gândeşte:
– Hai să dau o raită pe-aici.
Vede pe panoul de anunţuri: “Sejur în Iad: 7 zile preţ 7 pene din aripi”. Îşi smulge şapte pene din aripă şi plăteşte pe loc, e suit în autocar şi după o oră ajunge la poarta Iadului. Se deschid porţile şi apar cinci tipe supebe. Petrece şapte zile de superbe cu nebunii, distractii. Dar se temină zilele şi se întoarce în Rai pe norişorul lui pufos, apa pic-pic-pic, albinutele bâz-bâz-bâz, păsărelele cip-cip-cip. O zi, două, o săptămână, două, trei, o lună.
– Gata! Aşa nu se mai poate. Mă duc să-mi fac actele de transfer în Iad!
După o săptămână primeşte actele, se suie în autocar şi ajunge la porţile Iadului. Se deschid porţile şi apar şapte hăndrălăi cât dulapul de musculoşi, îl leagă şi-l bagă în cazan la fiert. Nu mai înţelege nimic. Trece pe-acolo Prea Împieliţatul şi profitând de ocazie îl opreşte şi-l întreabă:
– Cum cu o săptămână înainte a fost aşa de de super cu gacigile şi tot tacâmul şi acum e groaznic?
– Asta-i diferenţa dintre turist şi emigrant!

Ruşii au prins un român, un neamţ şi un american… S-au gândit că românii au făcut primul avion cu reacţie, germanii sunt pricepuţi la tehnică şi americanii sunt deştepţi. I-au băgat pe fiecare în câte un hangar plin cu piese de la tancurile defecte rămase din război şi le-au spus:
– Trebuie să faceţi câte un avion.
Dupa o lună iese americanul:
– Am făcut tot ce am putut dar mi-a ieşit tanc.
După trei luni iese neamţul:
– Am lucrat atât, am construit de trei ori şi am stricat de două dar tot tanc mi-a ieşit…
Iese şi românul după şase luni plin de unsoare, deschide uşile hangarului şi înăuntru un avion.
– Cum ai făcut că înăuntru au fost doar piese de tanc? întreabă ruşii.
– Păi şi mie tot tanc mi-a ieşit la început dar l-am luat la pilă…

Un cangur scapă de la zoo. Urmărire, furişări, în final cangurul e capturat şi adus înapoi la zoo. Directorul pune să fie înălţat gardul arcului de la trei la cinci metri. A doua zi, iar evadează cangurul, iar urmăriri, etc, este din nou adus înapoi şi directotul pune să fie înălţat gardul la şapte metri. Gorila din cuşca de alături întreabă cangurul:
– Cât de înalt trebuie ăştia să facă gardul ca să nu mai poţi evada?
– Pot să-l facă şi de 100 de metri dacă lasă poarta deschisă!

Seara, venind de la crâşmă, un beţivan se loveşte cu capul de un stâlp şi zice cu voce tare:
– Unu.
Un poliţai îl aude şi-l urmăreşte, văzându-l lovindu-se de al doilea stâlp şi zicând:
– Doi.
Voind să-l ajute, se duce în faţa lui şi-l întreabă dacă poate să-l ajute cu ceva. Beţivanul zice:
– Sigur că poţi, numără câte cucuie am în frunte!
Poliţaiul zâmbind zice:
– Ai două cucuie.
Şi beţivul zice:
– Mulţumesc, mai am două şi ajung acasă!

Alinuţa vine acasă de la şcoală:
– Mamă, aşa cum trăim noi, e la fel ca la animale, nu?
– Aşa s-ar putea spune.
– Atunci eu sunt practic viţeluşă?
– Aşa s-ar putea spune!
– Şi tatăl ar fi taurul?
– Nu, tatăl e boul, pe taur nu-l cunoşti tu!